Thursday, March 1, 2012

Cinci. Doar cinci


Despre poduri e vorba. Cinci poduri care trec peste Prut. Prea puține pentru a lega. Mai mult despart.

Podurile de flori nu au susținut camioanele cu mere care ar fi trebuit să se vândă la Iași. Nici vinul moldovenesc nu a trecut Prutul. Pe podurile de flori au trecut doar studenții basarabeni, televizoarele color și moldovenii în tranzit spre Italia.

După 20 de ani de sinuoase relații bilaterale, guvernele Republicii Moldova și României se vor întrunii la Iași într-o ședință comună. Vice ministrul afacerilor externe de la Chișinău, Andrei Popov, declara că în cadrul şedinţei comune urmează a fi semnat Planul de acţiuni pentru implementarea Declaraţiei comune privind instituirea unui parteneriat strategic pentru integrarea europeană a R. Moldova. De asemenea, vor fi convenite o serie de proiecte comune transfrontaliere din domeniile transporturilor şi energiei, va fi discutat sprijinul pe care România îl acordă pentru apropierea R. Moldova de Uniunea Europeană.

Publicația chișinăuiană Timpul se întreba retoric dacă în urma ședinței comune Prutul va deveni mai ușor de trecut. Retorică e necesară căci deși au trecut 20 de ani de la prăbuşirea lagărului socialist, împreună, România şi Moldova au reuşit să construiască doar un singur pod. Un singur pod și multe speranțe risipite.

La începutul primului deceniu al anilor 2000 într-un material pe care îl publicam în ziarul Jurnal de Chișinău notam că vremea podurilor de flori a trecut. Optimismul meu se baza pe declarațiile unor oficiali de la Chișinău și București în care se făcea publică disponibilitatea de construcție a unor poduri peste Prut dar și pe faptul că la Chișinău era prezentă o echipă de specialiști români care expertizau posibilitatea de construcție a unei căi ferate cu ecartament european care ar fi urmat să lege Iașul de Chișinău.

Jurnalistul român, Nicolae Constantin Munteanu nota tot în acea perioadă despre necesitatea pragmatică ca cele două state românești să fie mult mai legate economic. Nu a fost să fie pragmatism, a fost să fie iarnă. Guvernul condus de Vasile Tarlev nu a transformat speranțele în realitate, iar guvernul moldovean condus de Greceanâi l-a expulzat pe ambasadorul român Filip Teodorescu. Istoria relațiilor bilaterale între cele două state făcea cunoștință cu cele mai minime temperaturi.

Nu știu dacă în urma ședinței comune Prutul va fi mai ușor de trecut. Colegii de la Timpul afirmă că în perioada interbelică pe Prut au existat 22 de poduri, iar asta însemna că la fiecare 31 de kilometri exista câte un pod. Semn că atunci era voință și putere de construit. Semn că se putea trece mai ușor peste orgolii și interese.

În prezent, pentru cei 684 de kilometri de frontieră cu România, Republica Moldova are cinci poduri rutiere Giurgiuleşti - Galaţi, Cahul - Oancea, Leuşeni - Albiţa, Sculeni - Sculeni şi Lipcani - Rădăuţi Prut.

Prea puține poduri. Și dezamăgire din ambele părți. Aflu că cei de la externele moldave au semnat cu Ucraina un document în care se prevede protejarea drepturilor minorităților moldovenești din sudul Basarabiei – dar acolo nu au existat moldoveni, doar români. Aflu că partea moldavă se face că plouă atunci când e vorba de recunoașterea unor datorii istorice pe care le are față de București. Prea puține poduri pentru a lega.

În cei 20 de ani de independenţă, R. Moldova şi România au reuşit să reabiliteze doar un singur pod. Podul de la Lipcani – Rădăuţi, dar și acest lucru s-a făcut cu suportul financiar al Comisiei Europene, care a oferit 11 milioane de euro. Un singur pod. Unul. Și acela făcut din bani străini.

Aflu că la viitoarea ședință comună de guvern se va discuta despre ridicarea podului de la Fălciu – Cantemir şi se va solicita formarea unei comisii mixte care ar trebui să efectueze expertiza tehnică a tuturor podurilor rutiere de pe Prut cu scopul de pregăti documentaţia necesară pentru repararea acestora.

O fi așa sau nu vom ști doar după. Constat la recitirea materialului că deși am vrut să fiu optimist mi-a ieșit un optimism reținut. E semn că vremea vorbelor a trecut – e vremea faptelor. Fapte care să vorbească de la sine. Fapte care să lege.