Saturday, September 28, 2013

DISCURSUL LUI VORONIN ORI DE CE MOLDOVENII NU ÎȘI AU PROPRIA LOR ROȘIA MONTANA?






La mijlocul ultimei săptămâni de septembrie, Parlamentul Republicii Moldova și-a început sesiunea de toamnă – iarnă. Cu câteva zile înainte, Partidul Comuniștilor, aflat în opoziție, a anunțat că va organiza în fiecare centru raional, transportul la Chișinău al tuturor celor care doresc să ceară demisia Guvernului și organizarea alegerilor parlamentare anticipate. Motiv suficient pentru ca în ziua de start a activității legislatorilor moldoveni, să mă aștept la ample și masive acțiuni protestatare. Credeam că, în limita legii, demonstrațiile vor cuprinde întreg Chișinăul, iar autocarele cu simpatizanții PCRM, din provinciile de nord și de sud ale statului moldav, să cuprindă capitala ca într-un clește. 

Presupunerile mele se bazau și pe declarațiile făcute în 22 septembrie, de liderul comuniștilor moldoveni, Vladimir Voronin, care afirma că,  ”dacă nu vom pune capăt acestei guvernări, toate sarcinile şi scopurile de viitor, toate strategiile de dezvoltare şi modernizare a ţării vor deveni utopice. Teza programatică cu privire la ofensiva de toamnă, înfrângerea puterii şi impunerea guvernului de a-şi da demisia, finalizată prin anunţarea alegerilor parlamentare anticipate, trebuie realizată urgent.”

Într-un cuvânt, mă așteptam ca moldovenii să își aibă propria lor Roșia Montana!Mă așteptam ca opoziția din Republica Moldova să găsească coagulantul care să scoată populația la proteste.

Anunța demontare a regimului de guvernare din Moldova, care presupunea proteste în masă în întreagul spațiu dintre Prut și Nistru, s-a limitat la doar trei acțiuni de protest. Comuniștii au pichetat sediul Procuraturii Generale, pe cel al companiei publice "Teleradio Moldova" şi au protestat în faţa Palatului Republicii, înainte de a începe şedinţa Parlamentului din 26 septembrie. La toate aceste acțiuni au participat circa o sută de persoane. Numărul mic de participanți la proteste a făcut ca o serie de comentatori politici, să afirme că, „revoluția de catifea s-a transformat într-o revoluție de trotuar”. 

Apatia de care au dat dovadă simpatizanții opoziției comuniste s-a  datorat, presupun, unui trist și neplăcut eveniment. Într-un briefing de presă, ministrul de interne, Dorin Recean, a anunțat că printre revoluţionarii comunişti, se numără un individ care deţine acasă arme și muniție interzise civililor.  Domnia sa a anunțat că, în momentul efectuării percheziției la domiciliul simpatizantului PCRM, mai mulți deputați au sosit la fața locului și au încercat să-i împiedice pe lucrătorii operativi să își îndeplinească atribuțiile de serviciu. Știrea, intens mediatizată, a pătruns în intimitatea bucătăriilor moldovenești, acolo, unde, la o ceașcă de ceai, se discută evenimentele zilei. A fost la mintea găinii, ca în fața unui biscuit, virtualii participanți la anunțatele proteste, să se întrebe, ce caută armele la o revoluție de catifea? A fost firesc, ca ronțâind un covrig, moldovenii să se întrebe, dacă nu cumva deputații comuniști care au sărit în ajutorul simpatizantului lor, știau ce ascunde acesta sub pat. De la aceste gânduri până la reticența față de proteste, a fost doar un pas.

Provocată ori nu, la această deziluzie a simpatizanților PCRM s-a adăugat și dezamăgirea avută de aceștia în momentul în care liderul maxim al comuniștilor, domnul Voronin, a declarat că, ar susține embargoul impus vinurilor moldovenești de către Federația Rusă. Susținătorii PCRM au conștientizat că, în barca fragilă a statului, stau, indiferent de culoarea lor politică, toți moldovenii, iar aceasta nu mai are nevoie de găuri în plus.  

Anunțatul scop al PCRM, pregătirea unei rezistențe naționale față de politica guvernamentală, pregătirea unor acțiuni de nesupunere, de proteste și de anunțare a unui ultimatum guvernului Leancă, nu ține de capturarea puterii cu arma în mână. Simpatizanții comuniștilor moldoveni, dacă își doresc participarea la acțiuni de presiune socială care să demită actualul guvern pe cale pașnică, nu vor să participe la  acțiuni care ar uzurpa actualele instituții democratice ori ar atenta la ordinea constituțională. 

Suporterii opoziției comuniste, au înțeles că în prag de iarnă, demisia guvernului și declanșarea alegerilor anticipate, ar înseamna instabilitate generală. Privind la numărul mic al participanților la protestul din fața Palatului Republicii, domnul Voronin a înțeles că mentalul colectiv al adepților opoziției comuniste îi este potrivnic. De aici și rateul din  discursului domniei sale. 


  PS 
Roșia Montana este localitatea care a devenit coagulantul unor uriașe proteste în București și în mai toate orașele mari ale statului român.




Wednesday, September 25, 2013

CHIȘINĂUL A GĂSIT AC DE COJOCUL TRANSNISTREAN?



Cu două zile înainte de începerea şedinţelor Legislativului moldovenesc, Coaliţia de guvernare a decis să se întrunească. La reuniunea comună, lângă deputații și miniștrii din arcul guvernamental, au participat şi liderii partidelor aflate la guvernare. Întîlnirea a avut loc după întrevederea de luni, 23 septembrie, a premierului moldovean, Iurie Leancă, cu liderul regiunii transnistrene, Evghenii Șevciuk. 

Presa a aflat că, deținătorii puterii au discutat despre amplasarea punctelor de control migraţional la frontiera administrativă a statului moldovean. La sfârşitul sesiunii parlamentare de primăvară, proiectul privind instalarea celor şase puncte de control a migraţiei de-a lungul râului Nistru, a stârnit în Parlamentul moldav discuţii aprinse, atunci documentul a fost criticat atât de opoziția comuniştilor moldoveni, cât şi de administraţia de la Tiraspol. Coaliția parlamentară majoritară a amânat discuția sensibilului document pentru sesiunea de toamnă – iarnă. Adică acum.

O întîlnire cu un rezultat temperat
 
Rendez-vous-ul premierului Leancă cu Șevciuk, de lungă durată, a fost unul care inspirat un optimism temperat. Chiar dacă, fără o agendă bine stabilită, discuțiile au durat mai bine de două ore, nu s-a reușit, așa cum era firesc, găsirea unui generos compromis. Chestie explicabilă. Metaforic, Dimitrii Rogozin, afirma la Chișinău că, în cazul semnării Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, la curbe, vagonul transnistrean ar putea fi pierdut. Iată de ce, tranşantele afirmații ale lui Șevciuk prin care îl atenționa pe premierul moldovean că, „dacă autorităţile de la Chişinău vor semna Acordul, relaţiile dintre Chişinău şi Tiraspol vor avea de suferit”, nu mai au nevoie de justificare.

Liderul transnistrean, chiar dacă nu a susținut propunerea lui Leancă de a se apropia împreună cu Moldova de Uniunea Europeană, a spus că, deocamdată,  este necesar de urmat tactica „pașilor mici” și de soluționat problemele de ordin economic și social.


Secretul mecanismului european

Înaintea Adunării generale a Coaliției de guvernământ, câţiva membri ai Comitetului parlamentar privind reglementarea transnistreană au avut o întrevedere cu şeful Delegaţiei UE la Chişinău, Pirkka Tapiola. În cadrul întâlnirii, deputaţii moldoveni au discutat cu oficialul european despre mecanismul de verificare care va fi instalat pe Nistru. Pirkka Tapiola i-a îndemnat să ia o decizie corectă, acceptată de toate partidele parlamentare, și care, pe viitor, să nu afecteze  reglementarea conflictului transnistrean. 

Mecanismul de control al migraţiei cetăţenilor străini care intră în Republica Moldova a fost identificat. Acceptat şi de către oficialii Uniunii Europeane, el este deocamdată, ținut în secret. Va instala Republica Moldova o frontieră pe Nistru așa cum susțin comuniștii moldoveni?


Ad calendas graecas

Reglementarea diferendului transnistrean a ridicat reprezentanților puterii de la Chișinău mari probleme – ei sunt puși în situația de a edifica statul și națiunea prin găsirea unui compromis care, posibil, i-ar opri din drumul lor european ori sunt puși să se gândească la un eventual scenariu de separare de regiunea secesionistă. Ambele situații pun puterea de la Chișinău în fața unor decizii istorice. 

Noul reprezentant al delegației UE la Chișinău, afirma că oficialii moldoveni ”nu trebuie să devină  ostatecii a două poziții fixe, a două status-quo-uri”. Domnia sa spunea că ambele părți ar trebui să lucreze construind punți și lucruri pe care să le aibă în comun și îi îndeamna pe moldoveni la răbdare. 

Am impresia că oficialul european i-a sfătuit pe reprezentanții puterii de la Chișinău să aleagă cea de a treia cale – una profund moldovenească. Presupun că la Adunarea generală a coaliției de guvernământ s-a optat pentru un mecanism de conservare a situației, ad calendas graecas. Inedita soluție, convenabilă și oficialilor de la Tiraspol, este un compromis de moment care dă timp Chișinăului pentru a se concentra asupra summitul de la Vilnius și oferă perpetuarea iluzoriei liniștii de pe Nistru. 

Pentru o claritate a viziunilor asupra subiectului transnistrean, partidele politice care fac parte din arcul guvernamental vor trebui să discute această problematică în cadrul  Consiliilor lor Naționale. Abia atunci, cu o viziune clară și coerentă asupra lui, deputații din coaliția majoritară vor putea găsi ac de cojocul acestuia. Că va fi o rezolvare federală ori nu, deja este o altă discuție.