Mîrlănia moldovenească

Majoritatea glumelor care circulă în folclorul citadin îi au drept eroi principali pe cei din Ministerul Afacerilor Interne. Cunoașteți răspunsul la întrebarea de câți polițiști e nevoie pentru ca să înșurubezi un bec? De cinci – un polițist se urcă pe masă iar alți patru rotesc masa în sensul acelor de ceasornic!

Glumele, deseori deplasate, vin însă să se constituie într-un fel de ironizare a modului în care cei care sunt puși să fie de strajă ordinii publice sau să combată corupția și criminalitatea, se comportă în timpul atribuțiunilor de serviciu ori în contact cu cetățeanul simplu. Mitocănia de care dau dovadă lucrătorii ministerului este una ce caracterizează. Iar despre abuzurile în serviciu toată societatea civilă moldovenească cunoaște.

În timp, atât jurnaliștii cât și experții din domeniu au încercat să explice fenomenul mârlăniei profunde existente în rândul oamenilor cu epoleți ca fiind o reminiscență a timpurilor totalitariste. Timpul va vindeca totul, spuneau jurnaliștii care circulau mai des pe la conferințele de presă organizate de conducerea internelor moldovenești, jurnaliști care la sfârșitul anului primeau tot felul de premii pentru –buna prezentare a realizărilor organelor de interne în media republicană!

Timpul nu a vindecat nimic. Internele moldave nu numai că sunt din punct de vedere numeric cea mai voluminoasă instituție a guvernului Republicii Moldova dar este și instituția cu cel mai mare număr de generali din țară. Presupun că din regiunea geografică în care ne aflăm, doar Ucraina ne întrece la acest capitol.

Timpul nu a vindecat nimic. Deși din anii 2000 ani în care a demarat procesul de apropiere al Moldovei de comunitatea europeană s-au organizat nenumărate conferințe și seminarii la care s-a accentuat necesitatea reformării sectorului de securitate al Republicii Moldova, internele moldovenești au rămas cel mai secretizate și mai opace dintre instituțiile care asigură securitatea și ordinea din țară.

Cetățeanul ar trece toate acestea, cu vederea, dacă , rata infracționalității ar fi menținută într-un procentaj controlabil. Jurnaliștii, acești hămăitori la lună, n-ar mai lătra atât, dacă toate crimele ar fi descoperite în timp util, iar omorurile nu ar avea loc în buricul târgului. Însă nimic din toate acestea nu se întâmplă – infracționalitatea crește, adăugându-se la ea și infracționalitatea de tip juvenil – tot mai multe bande de tineri, târziu în noapte fură ba un cauciuc, ba o oglindă de automobil, ba un lănțug de gâtul tinerelor . Hoții de buzunare acționează în bună voie pe traseurile de maxi –taxi, împărțind câștigul la capăt de linie cu polițistul de sector. Iar crimele în serie de la Durlești nici până în ziua de astăzi nu au fost descoperite.

Colac peste pupăză, Ministrul de Interne nu are timp pentru a da explicații deputaților despre situaţia criminogenă. Ministrul de Interne, Alexei Roibu, convocat la comisia parlamentară ieri dimineață, va fi audiat abia astăzi. Roibu, a afirmat că nu poate veni în faţa deputaţilor din cauza programului încărcat al zilei de ieri. Potrivit membrilor comisiei ministrul liberal-democrat ar fi urmat să prezinte un raport despre situaţia criminogenă din ţară.

Surse din interiorul comisiei parlamentare pentru securitate și ordine publică au făcut publică intenția de a sugera premierului ca ministrul Roibu să fie primul pe lista de remanieri pe care o cere premierul Vlad Filat. Majoritatea membrilor comisiei consideră că atitudinea fostului lucrător al KGB ca fiind una sfidătoare iar rezultatele obținute de către instituție în timpul ministeriatului lui Roibu sunt considerate ca fiind cele mai joase.

O poveste de succes

Ieri, ziua în amiaza mare, la orele prânzului, la o terasă din centrul orașului, o persoană a fost împușcată mortal.

Atenție, nu undeva în Tiraspol, în Siberia sau la o margine de Odessa. Nu. S-a întâmplat în capitala unui stat care are pretenții – pretenții europene, iar crima a avut loc în plin buricul Chișinăului.

Într-o zonă unde la circa 250 de metri se află Ambasada României, la 200 de metri se află Guvernul Republicii Moldova, iar la 50 de metri este amplasată Biblioteca Națională a Moldovei.

Cele trei focuri de armă i-au alertat pe toți cei aflați la terasele din jur. Împușcăturile s-au auzit și la terasa unde primul ministru, în glorioasa-i tinerețe, obișnuia să apară, la o cupă de vin, dar și acolo unde își servesc masa unii dintre membrii Guvernului.

La una dintre terasele din zona elitară a capitalei, o persoană, a fost găsită împușcată mortal.

De la acel bar, in toate sensurile sunt ambuteiaje, în jur erau cel puțin 20 de martori, ceea ce înseamnă că cel care a tras și-a ”asumat” riscul foarte bine și nu a avut nici o ezitare. Iar asta vorbește despre multe. Prea multe.

În direct la un post de televiziune de știri, vice-ministrul de interne, Iurie Cheptănaru, anunță că bărbatul decedat este Ion Stratulat, în vârstă de 40 de ani, și că a fost împuşcat în timp ce lua masa împreună cu alţi doi bărbaţi. La un moment dat, unul dintre cei doi a scos arma şi l-a omorât. Suspectul a tras trei focuri de armă în regiunea capului şi a pieptului victimei. Apoi, acesta a urcat într-un automobil şi a fugit de la faţa locului.

Martorii prezenți la fața locului au relatat cu totul altceva. Ei au spus că dintr-un automobil de lux a coborât un bărbat care s-a apropiat de victimă şi l-a împuşcat de trei ori în cap, după care, calm a urcat în maşină şi a dispărut.

Nepotrivirile dintre spusele martorilor oculari și cele ale vice-ministrului de interne contează mai puțin. Contează la fel de puțin faptul că victima este un fost colaborator al Departamentului de Combatere a Crimei Organizate şi Corupţiei. La fel cum, este mai puțin important că potrivit unor informații acesta ar fi ginerele lui Nicolae Alexei, cel care a deţinut funcţia de director al departamentului între anii 1997-2001.

Important este altceva. Și anume faptul că ziua în amiaza mare, în plină aglomerație, s-a întâmplat așa ceva. Un omor atât de îndrăzneț, demonstrează faptul că responsabilii de la ministerul de interne nu reușesc să mențină în limitele bunului simț, situațiile criminogene.

Teoriile controlului social spun clar că impunitatea, corupția și concreșterea interlopilor cu autoritățile de forță creează mediul cel mai favorabil de ”educare și dezvoltare” a infractorilor ideali. Modul în care a acționat killer-ul ne arată că acesta nu avea nici o teamă față de autoritate.

La terasa unde s-a întâmplat odioasa crimă, de obicei iau masa și reprezentanți ai lumii diplomatice acreditate în Republica Moldova. Ca jurnalist am fost acolo împreună cu ziariști străini de nenumărate ori. Oare ce ar fi gândit vreun diplomat străin pe care întâmplarea l-ar fi adus ieri în acel loc. Nu-i așa că ar fi putut spune că Moldova nu e deloc o poveste de succes? Și oare nu ar fi tras concluzia că în Moldova e bespredel ?

Să nu uit, și excelența sa, domnul Roibu, actualmente ministrul internelor moldovenești, alături de Serafim Alexandrovici, Dimitrii Petrovici sau Feodor Leontevici, obișnuia să servească o cafea la aceiași terasă. Cum era să reacționați, domnule ministru dacă crima se petrecea în fața ochilor dumneavoastră?

De fapt ce s-a întâmplat ieri ne arată că o haită de gineri, cumătri, druji care trag de fiare în aceleași săli, merg în aceleași localuri, au aceleași krîșe, se tusuie cu aceleași femei, se alimentează din aceleași surse și cu metode similare au doar două diferențe crase între ei - unii au ambiții mai mari decât alții, iar ceilalți au steluțe pe umeri. Chistoale au toți. Punct.

PS

Multumesc Ana Racu.

Singurătatea premierului

Prim-ministrul moldovean, Vladimir Filat, a declarat recent că, de când a fost investit în funcția de premier, pentru el, timpul trece mai greu.

Declarația a fost făcută în cadrul emisiunii “Moldova în direct”, de la Moldova 1, emisiune în care a participat într-o apăsătoare singurătate doar liderul PLDM, partid care reprezintă doar una dintre componentele Alianței pentru Integrare Europeană.

Accentuez, nu vreun scriitor celebru sau vreo stea a lumii mondene, nu vreun interpret sau o primadonă, ci însuși primul ministru al Moldovei într-o emisiune transmisă la postul public de televiziune, afirmă nonșalant că vremea petrecută la cârma țării Moldovei, i se pare o veșnicie. Ba mai mult, într-o stare de grație, de parcă asupra lui s-a pogorât para de foc a Duhului Sfânt, Filat a declarat că, acolo sus, se simte singur.

“Tot ce am făcut a fost sincer, spune primul ministru privind direct în ochii triști și flămânzi ai moldovenilor, situațiile prin care am trecut mă fac să cred că s-a scurs o veșnicie și nu doi ani, spune primul ministru gândind la cupa de șampanie de Cricova servită după emisiune. Sau poate la steak-ul de porc.

Să declari la postul public de televiziune că timpul s-a oprit în loc, nu înseamnă altceva decât o recunoaștere a faptului că în funcția în care se află premierul s-a obișnuit doar să comande, să țipe și să acuze fără a fi deranjat de acest dolce far niente, în care se află. Căci timpul se oprește apare doar atunci când nu faci nimic.

Filat a adăugat că se simte singur. Mă simt singur, spune primul ministru privind în ochii celor care nu știu cu ce bani să își plătească datoriile pentru căldură. Mă simt singur, spune el privind la bătrâna care nu știe dacă mâine își va putea cumpăra sau nu medicamente. Mă simt singur, spune privind în ochii celorlalți colegi de alianță. Mă simt singur, spune în timp ce ambele sale mâini, strâng până la durere fotoliul puterii.

În cadrul emisiunii premierul nu a scăpat momentul pentru a arunca o piatră în grădina partenerilor săi de alianță și a subliniat faptul că alianța nu este chiar o alianță. “Avem o alianță dintr-un partid și o altă parte, a spus Filat. Și pentru ca tot poporul moldav să-l jelească a adăugat că într-o coaliție nu se pune totul pe cârca unuia. Eu am nevoie de sprijin. Critica este lucrul opoziției”, a menționat prim-ministrul. Și al jurnaliștilor domnule Filat. Și al jurnaliștilor…

PS

Multumesc si pe aceasta cale fotografiilor facute de Sorin Onisor un excelent poet al imaginilor. Fotografia-i apartine.

Mică și neașteptată – federalizarea.

Colegul și prietenul meu reșițean, într-o postare on-line, se întreba retoric și nu găsea răspunsul la întrebarea de ce comuniștii moldoveni au pierdut alegerile? Răspunsul, la suprafață, pentru că nu dețin pârghiile administrative necesare. Nu insinuez că sufragiile ar fi fost aranjate, ci aduc aminte de imensele cantități de orez și zahăr care au fost puse la dispoziția țăranilor din lumpen proletarele provincii moldave. Vorba celebrei reclame – ce vrei bă ?! Niște țărani. Pentru cei care încă nu au văzut sublima ironie la adresa societății rurale iată și link-ul - http://www.youtube.com/watch?v=lbyvWdrgkg4.

Nu pot să nu fiu de acord cu referințele făcute la adresa “bătrânului Urechean”, care "degrabă profitoriu", își îmbrobodea colegii de alianță. “Dovadă şi postul călduţ de la Curtea de Conturi care, dacă peste Moldova nu vine un tsunami japonez, îi asigură o bătrânețe liniştită şi o înmormântare cu afet de tun şi salve!”, scrie colegul, caracterizând scurt și la obiect personajul politic din Republica Moldova.

Cu metaforă, reșițeanul, ascunde printre cuvinte un fapt despre care puțini comentatori politici moldoveni se încumetă a scrie. “Primul preşedinte post-comunist, românul liberal Mihai Ghimpu, după ce şi-a exercitat mandatul cu curaj şi demnitate, a hotărât să tracă în spatele "generaţiei pragmatice". Astăzi, liberalismul pe unde scurte şi românismul "trade and fairy", produc "bani pentru partid" după metoda băsesciană deja brevetată în România, iar Mihai Ghimpu se mai regăseşte, doar ca principal susţinător al lui Marian Lupu, actualul preşedinte interimar.” Fiind pe teren, unde schijele pot și din pură întâmplare, produce cauze colaterale, ne permitem doar un zâmbet și o scurtă invidie la adresa celor care dau cu sapa prin arenele radiofonice ale momentului.

Dacă la adresa liderului liberal, jurnalistul român s-a ascuns după metafore, portretul liderul PLDM, Vlad Filat este unul creionat ferm. Potrivit colegului, Filat nu ar face nici un secret din faptul că ar dori să fie liderul unei republici prezidenţiale în care să fie şi premier şi preşedinte. “Poate chiar să conducă precum la propria firmă, la discreţie, fără să dea socoteală Cabinetului, sau Parlamentului, sau cetăţenilor. Dorinţa de putere şi de înavuţire a lui Filat este atât de mare, încât gesturile pe care le face sânt greu controlabile”. Există ce e drept o firească dorință a premierului moldovean de a avea o mai mare putere decizională în stat, de aici și până la atitudini dictatoriale, ar putea fi desigur doar un pas. În opinia mea, premierul se află în apropierea a ceea ce englezii numesc “the point of no return”. Este interesant de urmărit dacă pasul următor va fi sau nu făcut. Cât despre controlabilitatea gesturilor politice făcute de premier, îmi permit să-i aduc aminte colegului, că, așa cum și domnia sa sugerează, cele mai importante politice au fost coordonate. Cu forțele politice componente ale alianței de guvernare, bineînțeles.

Evident, o trecere în revistă a scenei politice din Moldova, nu putea să nu includă și o privire înspre stînga. Iată :

„Pe partea stîngă, a opoziţiei, noul lider al PCRM va fi, cu siguranţă, Iurie Muntean! El aduce partidului acel front revoluţionar pierdut în perioada regimului Voronin! Fost sportiv de performanţă, charismatic, bun vorbitor şi ataşat de analiza economică, Iurie Muntean poate duce PCRM în VIITORUL guvern al Moldovei, construit în mintea lui Vlad Filat ca o alianţă între PLDM şi PCRM pentru a da lovitura de graţie trioului democrat Plahotniuc-Diacov-Lupu, în următoarea perioadă, sau după alegerile anticipate ce vor avea loc probabil, pentru a treia oară! Citiţi Kommersant şi veţi vedea despre ce vorbesc! Sigur, Iura va avea nevoie de marketing! Onestitatea nu duce la nimic! Îmi amintesc o dispută între Stalin şi Troţki. Ultimul îi reproșa gruzinului că a profitat de boala lui Lenin pentru a ajunge la putere, iar Stalin i-a răspuns revoluţionarului de profesie că DA, ca să nu profite Troţki de moarte sa! Cred că Muntean NU profită de „moartea” lui Voronin, dar este mai îndreptăţit decât Dodon, care a stat, până acum, să vadă în ce parte curg apele! Muntean este tânăr, hotărât şi experimentat. Poate să se desprindă de arhitectura clasică, comunistă, şi să fie o surpriză plăcută electoratului comunist din Moldova! Eu pariez pe Muntean ca lider!”

Colegul, își încheie notele referitoare la comuniștii moldoveni cu o solicitare care pare-mi-se că este adresată comentatorilor politici din Moldova - “Şi dacă aveţi creier, şi muşchi, îmi veţi da dreptate!” scrie el, lansând provocarea.

Cu firească modestie, afirm că în zona stângă a firmamentului politic moldav, lucrurile sunt încă neclare. Consider că putem vorbi despre o ridicare a ceții, doar în momentul în care vom cunoaște numele care vor fi înaintate de către fracțiunea PCRM din Consiliul Municipal, la funcțiile de șefii de întreprinderi municipale și de vice-primari. Desigur o bună parte din conducerile raioanelor din Republica Moldova, au fost constituite și cu ajutorul voturilor consilierilor PCRM din teritoriu, ceea ce a stârnit mânia lui Ahile, vezi declarațiile lui Mihai Ghimpu. Trebuie să remarcăm că potrivit unei părți a presei chișinăuiene, întâlnirea premierul Filat cu nou aleșii președinți ai raioanelor, a fost boicotată de președinții liberali și democrați, la întâlnire fiind prezenți doar cei liberal-democrați și comuniști. Ultimele acțiuni ale lui Igor Dodon, care a pierdut alegerile în municipiul Chișinău și datorită unor (controlate ? ) erori de tactică, arată că acesta, are un spate financiar acoperit, și nu se va lasă niciodată pradă trecătoarelor emoții. Un lucru este însă evident, pauza de vară care s-a așezat peste viața politică moldovenească, ascunde în ea furtunile viitoare. Iar în formarea ploilor viitoare eolul lui Dodon este unul important.

Așa cum ne-a obișnuit, Mario lasă ce e mai gustos spre finalul analizei sale. Cireașa de pe tort, vine în postările care se referă la regiunea transnistreană.

“Dacă Lupu rămâne preşedinte şi Kaminski reuşeşte să-l învingă pe Smirnov, Moscova va rămâne cu un ochi vigilent în Moldova, indiferent de direcţia pe care o va lua această ţărişoară.

Să mă explic, scurt şi vulgar! Voronin a avut tupeul, să respingă soluţionarea crizei Transnistrene şi să-l trimită pe Vladimir Putin înapoi, la Moscova, după ce acesta se pieptănase, parfumase şi spălase pe dinţi ca să vină la Chişinău. Afrontul a fost uriaş. Şi cum în zilele noastre nu mai poţi să dai buzna cu puşcociul pe străzi şi să-l razi pe micuţ de pe caldarâm, nici chiar la Chişinău, în mintea Omului de la Kremlin s-a născut dorinţa de răzbunare. Aşa l-a crescut pe Marian Lupu (l-au crescut bine!), dizidentul comunist care a creat o nouă stângă în Republică.

Lupu a fost preferatul lui Ghimpu pentru funcţia de preşedinte, pe care l-a avut alături la summit-ul CSI de la Chişinău. Ba, mai mult, Lupu s-a comportat ca un şef de stat, folosind reşedinţa oficială la întâlnirea cu Dimitri Medvedev! Ceea ce, nu-i puţin lucru! Sper că nu-şi imaginează nimeni că într-un spaţiu ex-sovietic un lider apare aşa, pur şi simplu, din neant, ca o "emanaţie" a unei revoluţii de conştiinţă, eventual! De aceea, Lupu avea nevoie de instrucţiuni de la sursă, mai ales în ceea ce priveşte răspunsul la obrăzniciile lui Filat. La fel cum Vlad Filat a apărut brusc ca om politic, şi deşi cuvintele îi porneau greu din gură, şi-a tras partid şi a făcut şi scoruri de pomină! Filat este, însă, un produs al altei "firme"... Şi el, tot după instrucţiuni la sursă, în timpul negocierilor, mai ales despre cât să cedeze în faţa lui Marian Lupu! Problema este acum, dacă obraznicul Filat va răsturna scenariile în care Marian Lupu, preşedinte, va ajunge la o înţelegere cu Anatolie Kaminski, preşedinte...

Marian Lupu este partenerul Edinaia Russia, partidul premierului-preşedinte Putin. Vladimir Putin. Agentul 001 al Noii Rusii, aflată, în mod firesc, într-un proces de consolidare a frontierelor, a vecinătăţilor, a intereselor şi puterii, după o perioadă de re-găsire a propriei identităţi, care îl susţine deschis şi pe Kaminski. Este semnalul că Moscova s-a cam săturat de Igor Smirnov şi de gândirea lui încremenită în perioada Războiului Rece. La fel ca în cazul lui Voronin, sânt convins că Kremlinul l-a "crescut" pe puternicul oligarh ca înlocuitor a lui Smirnov, la momentul potrivit. Iar Narîşkin a promis, la un moment dat, la Chişinău, un "avans al negocierilor în problema transnistreană". Evident, aceste negocieri vor avea loc la nivel de preşedinţi, între Marian Lupu şi Anatolie Kaminski, sub atenta "mediere" a Rusiei Unite, un partid cu un alt tip de gândire, modern adaptat rapid noului secol, al "informaţiilor calde". În aceste condiţii, încă premierul Vlad Filat şi, pe cale de consecinţă, AIE bâzâie rău în urechile Rusiei Unite.”

Pentru un cunoscător al fenomenului politic din Republica Moldova, avalanșa de informații și de conexiuni logice pe care colegul reșițean le aduce în fața cititorului, face dovada faptului că prietenul reșițean nu numai că intră în miezul problemelor dar și că pe baza unor informații publice poate face previziuni de viitor. Singurele critici țin însă de faptul că promisiunile Moscovei sunt făcute doar pentru ca actualul președinte al Federației Ruse să mai capete niște puncte în ochii occidentalilor. Occidentul, aflat în fața unor crize economice fără precedent, când nu se cunoaște soarta pe mai departe a monedei euro, dar și a întregii structuri europene, are alte priorități. El va da preferință mai degrabă unor promisiuni degerate, ce flutură prin fața ochilor europeni, ca niște morcovi prin fața lui Bugs Bunny, decât unor realități crude din teren. În rest, chiar dacă unii colegi jurnaliști nu cred în perspectiva federală a Republicii Moldova, se pare că aceasta este una apropiată iar viitorul, cu un președinte verde în frunte, e unul mic, negru, urât, şi rău. El bate deja la uşă și nimeni nu este încă pregătit!

Colega mea de cameră - Moldova

De mai bine de câteva săptămâni, Publika TV a lansat campania Moldova sunt eu. O campanie care are drept scop stimularea patriotismului în spațiul dintre Prut și Nistru. Lucru pe care îl aplaud. Este singura campanie mediatică de acest gen care s-a desfășurat până în prezent în Republica Moldova.

Etern observator al vieții politice autohtone, afirm cu toată certitudinea că în spațiul mediatic moldav nu a mai existat o atare campanie care să pună în prim plan atât cetățeanul și nevoile lui, cât și statul și realizările sale, totul pentru sublinierea faptului că Moldova împlinește în acest an 20 de ani.

Nici guvernul Tarlev, care în 2001 a sărbătorit cei 10 ani de existență ai Republicii Moldova, nu a avut buna cuviință să sublinieze într-un mod adecvat acel deceniu de existență al statului moldovean.

Nu știu cine a sugerat echipei de la Publika TV ideea lansării unei atare campanii pro Patria, poate e meritul primului ministru, poate al lui Marian Lupu – habar n-am. În mod sigur, ideea care ascunde în ea un ușor iz moldovenesc, nu își are originea în sânul echipei liberale. Iar afirmația mea e bazată pe logica faptului că autorul unei cărți ce poartă titlul Basarabia e România, nu i-ar fi dat sfaturi menite a promova moldovenismul, primului președinte interimar al Republicii Moldova - părerea mea!

20 de ani de existență ai Moldovei ca stat vin să se suprapună peste perioada aflării mele la Chișinău. Colegii de cameră ai lui Vakulovski, scriitorul moldovean care și-a găsit laurii pe malul Dâmboviței, au fost și colegii mei de cameră de la UPS Ion Creangă. Primele reviste mondene apărute la Chișinău au fost văzute și de mine, în nou apăruta editură Cartier, ce își lansa la mijlocul anilor 90, revista Cartier.

Primele emisiuni radiofonice din spațiul liber, spațiul FM, au apărut odată cu postul de radio Unda Liberă, dar și la Radio Nova, acolo unde împreună cu echipa de aur,le-am dat și eu dimineață de dimineață porția de muzică.Prima televiziune liberă de cenzură, apărea tot în mijlocul anilor 90, cînd împreună cu Valeriu Frumusachii și echipa sa de magicieni ai reportajelor tv, apărea Catalan TV, unde îmi aveam rostul într-o emisiune muzicală săptămânală – Muzicorama.

Primul cotidian color apărut în Republica Moldova, a ieșit din mica redacție de pe strada Vasile Alecsandrii unde se instruia practic o nouă generație de jurnaliști – toate condeiele care au luat merele de aur ale jurnalisticii moldave, au în spate școala Flux-ului al cărui director Val Butnaru, a sădit în noi nu numai modestia lucrului făcut bine dar și mândria faptului de a știi că facem lucruri mari în condiții modeste. Acolo am scris primele mele articole despre muzică, acolo am scris primele texte despre politică. Iar pe vremea aceia internetul abia făcea primii săi cinci-șase ani, iar google nu era inventat!

Eu sunt Moldova. Ca și ea, am amintirile primelor iubiri, am erorile, eșecurile și rănile mele. Ca și ea, am fericirea cunoscută la nașterea unui copil dar și bucuria sădirii unui copac. Un copac al speranței, căci din 2001 de la venirea la guvernare a PCRM, am avut enigmatica putere să realizez, dimineață de dimineață, timp de opt ani, interviuri politice cu opoziția liberal democrată și de la acel post de radio – Filat, Urechean, Diacov, Lupu, la un singur microfon , au făcut deșteptarea de dimineață!

Dimineață, e iar acum în Moldova…

Drumurile politicienilor moldoveni sunt precum nebătutele cărări ale pădurii. În hățișurile dese se pierde ușor urma. Prietenii de odinioară sunt adversarii politici de acum. Dulcea povară politică din mijlocul anilor 90 nu se compară cu adversitatea vremurilor de la începutul noului deceniu al mileniului doi. Moldova abia acum are nevoie de ajutorul fiilor ei. Așa diferiți cum suntem, cu neamuri peste un râu sau peste un altul, suntem locuitori ai acestui spațiu dintre Prut și Nistru. Și nimeni nu știe mai bine decât noi ce se întâmplă în casa noastră .

Eu sunt Moldova. Împreună cu erorile, greșelile și nevindecatele răni. Tu ești Moldova! Cu ambițiile, certurile și egoismele tale. Și tu ești Moldova! Cu neînțelegerile istoriilor de odinioară, dar și cu înțelegerea faptului că într-o țară mică suntem cu toții cumetri. Noi suntem Moldova! Cu nevoile, grijile, simpatiile și orgoliile noastre. Cu mai multe limbi vorbite, cu mai multe probleme și cu multă speranță! Cu speranța asumării unei identități, a unui rost și a unei istorii!

Colega de cameră, nebuna dragoste dintâi, părăsită și apoi iarăși regăsită, cea cu care am făcut foame prin cămine murdare, cu care ne-am certat și ne-am bătut ca apoi să ne-mpăcăm și să sărbătorim de două ori pe an Crăciunul, cea cu care am băut șampanie și vodcă și-am cîntat pînă în zori cîntece rusești, cea care ne-a înșelat, a iubit și a iertat – iată, rotujește cifra!

La mulți ani!