STURZA ȘI AMBIGUITATEA POLITICĂ MOLDOVENEASCĂ

În cadrul emisiunii “În Profunzime” de la postul de televiziune  PRO TV, ex-premierul Sturza, afirma  că modul în care Republica Moldova este guvernată de actuala coaliţie este unul dezastruos, iar acest lucru, la viitoarele alegeri, va face ca partidele din arcul guvernamental să fie taxate de către electorat. Potrivit domniei sale, dacă pentru toate partidele de la guvernare luate împreună ar vota în jur de 20 la sută din populaţie, atunci comuniştii ar obţine între 50 şi 60 de procente din sufragii. Directorul casei de sondaje IMAS Inc, Doru Petruții a fost primul care i-a dat replica, întrebând care forțe politice vor ocupa diferența de până la 100%, adica 20%-30% din sufragii. Petruții a spus că, în condițiile în care sondajele de opinie sunt niște estimări, nu agrează aproximările legate de cifrele din sondaje. O apreciere corectă și de bun simț, care ne întârește convingerea că Ion Sturza a încearcat să ducă telespectatorul în eroare și că sperietura, avea cu totul alt scop.

Omului care a intermediat vânzarea grupului Rompetrol către firma KazMunaiGaz din Kazahstan, care a lucrat ca referent Asociaţiei de Prietenie cu Ţările Străine şi ca vicedirector general al Asociaţiei de Comerţ Exterior „Moldex“, de pe lângă Guvernul RSS Moldoveneşti, instituții care erau controlate de statul sovietic, i-au plăcut mereu aproximările. Se pare că ambiguitățile erau aplicate și pe timpul în care domnia sa administra bugetul statului moldovean. Accesând presa moldovenească a vremii, am constatat că în calitatea de premier, domnia sa, a fost cel care şi-a anulat datoriile faţă de statul Republica Moldova. Potrivit colecției ziarului „Flux”,  în luna octombrie 1998, primul ministru Sturza a omis să includă în ordinea de zi a şedinţei grupului de experţi creat la nivelul Ministerului Economiei, pentru analiza cazurilor de nerepatriere a valutei din activităţi de comerţ exterior grupul de firme Incon SA care datora statului o jumătate de milion de dolari. Motivul? Grupul de firme, deținător în acel moment a monopolul absolut instituit pe industria alimentară, îi aparținea. Dacă legea s-ar fi aplicat, Sturza ar fi trebuit să achite şi o amendă de 80.000 de dolari. 

Revista Forbes a admis că averea lui Ion Sturza s-ar ridica la 95-100 de milioane de euro. Revista bucureșteană “Catavencii ”  nota că  fostul-premier-moldovean-Ion-Sturza-a-adus-in-Romania-o-reteta-rasuflata-a-capitalismului-sovietic și că uriașa sumă s-ar datora neplății impozitelor datorate bugetului moldovean. Nu știm care e procentajul de veridicitate a afirmațiilor făcute  de jurnaliștii români. Am fost însă martorul compromiterii cu bună-ştiinţă de către guvernul Sturza a privatizării societăţii Tirex-Petrol, societate pe care Guvernul român își dorea să o privatizeze, astfel că în cele din urmă partea română şi-a pierdut dreptul de a mai rămâne la masa negocierilor, iar societatea a fost adjudecată de nemţi.

Aproximările cu care lucrează domnul Sturza, îi ajută mai degrabă, pe comuniștii moldoveni conduși de domnul Voronin, familie cu care fostul premier a controlat societatea bancară Fincombank.  

Apelul la deșteptare și la schimbare a percepțiilor politice, făcut de fostul premier moldovean în cadrul talk-show-ului de televiziune, par a face parte dintr-un program personal de campanie electorală. Dacă omul de afaceri a admis că ar putea reveni în viața politică și că se vede în calitate de lider, domnia sa nu a lăsat să se înțeleagă care sunt simbolurile politice pe care le-a asumat.

Lipsei de precizie a domnlui Sturza, îi răspunde fostul său lider de partid, Dumitru Diacov. Domnia sa, ca unul care știe să pună piatra în vârful unghiului, a pus punctul pe i și a concretizat că Sturza susține coaliția de guvernare, doar că, fiind “mai emoțional  de felul său, își face emoții pentru ce se întîmplă în Republica Moldova”.

Ambiguitatea domnului Sturza ascunde în ea dorința acestuia de a reveni în fruntea jocului politic moldovenesc. Un joc în care, plasat în fruntea unei echipe politice ori a unei alianțe electorale, Sturza ar putea investi resursele sale financiare. Cinismul echivocurilor folosite, ne spun însă că domnia sa are o singură ideologie - puterea. Nu se știe însă dacă cercurile care actualmente dețin puterea, vor accepta sau nu, implicarea domniei sale în viitorul vârtej politic.     

MAIDANEZUL ȘI AMENINȚAREA RUSĂ

Un copil în vârstă de patru ani a murit zilele trecute, la București, după ce a fost atacat de câini maidanezi în zona Parcului Tei. Fratele acestuia, de şase ani, a fost muşcat de un picior, dar a reuşit să fugă şi să-şi anunţe bunica.

Tot zilele trecute, la Chișinău, vicepremierul rus Dmitri Rogozin le-a zis moldovenilor că, dacă se vor apropia mai mult de Uniunea Europeană, ar putea pierde Transnistria, iar la iarnă ar putea să înghețe.

Cunoscut în lumea diplomaților europeni ca fiind unul care calcă des prin străchini, publica amenințare la adresa oficialilor moldoveni vine ca urmare a refuzului premierului Iurie Leancă de a ceda presiunilor exercitate de Federația Rusă. Amenințarea oficialului rus reprezintă modul prin care Federația Rusă își subliniază odată în plus rezervele pe care le are față de apropierea Republicii Moldova de Uniunea Europeană. Oficialii ruși se fac însă a uita că statul Republica Moldova are dreptul inatacabil de a încheia orice acorduri pe care și le dorește. 

Făcută în fața camerelor de luat vederi, excesiva afirmație a domnului Rogozin, încearcă să bage groaza în moldoveni. Prin excesul de zel arătat, domnia sa încalcă toate normele de conduită dimplomatică și aduce o ofensă grosolană gazdelor. În fața demnității arătată de domnul Iurie Leancă și Valeriu Lazăr, oficialul rus, se comportă ca un maidanez bucureștean. 

Frica trezită de lătratul rusesc, trebuie oprită! Calmul arătat de partidele politice aflate în arcul de guvernare trebuie menținut. Mai mult ca niciodată, concurența politică dintre partidele aflate în alianța pro europeană trebuie încetată, pentru ca împreună, să se poată alcătui un răspuns adecvat celor mai sumbre scenarii. 

În condițiile în care parafarea Acordului de Asociere, la Vilnius, este o etapă fundamentală pentru reformele angajate și pentru viitorul natural al Republicii Moldova, oficialii moldoveni vor mai fi puși în fața unor spaime de acest gen. Aflați în fața unor șanse istorice, oficialii moldoveni trebuie să răspundă amenințărilor doar prin unitate și calm.   

Primejdiei proferată de domnul Rogozin, vor răspunde și prietenii europeni ai Republicii Moldova.

Primăria București, a reușit să adune toți câinii maidanezi din zona lacului Tei. A fost identificat și animalul care l-a atacat pe copilul de patru ani – avea sânge pe bot. Toți câinii din zonă, fără drept de apel vor fi eutanasiați.

SIS-UL, ROGOZIN ȘI PROVOCAREA GĂGĂUZĂ

La 2 septembrie, autoritățile separatiste de la Tiraspol sărbătoresc 23 de ani de la formarea  Republicii Moldovenești Nistrene. După ridicarea festivă a steagului regiunii separatiste, începând de la orele zece, autoritățile de la Tiraspol vor primi salutul unităților armate care vor defila prin piața Suvorov. Pe străzile capitalei nerecunoscutei republici, au apărut deja panouri stradale cu inscripția „23 de ani împreuna cu Rusia", pe care mai apar imagini cu liderul transnistrean, Evgheni Șevciuk și vicepremierul rus, Dmitri Rogozin. Mediile de informare afirmă că autoritățile regiunii transnistrene îl așteaptă în vizită pe oficialul rus pentru a sărbători împreună evenimentul. La rândul său, oficialul rus a anunțat că va veni în Republica Moldova pe 1 și 2 septembrie, dar nu este clar în ce zi se va afla acesta la Tiraspol.

 Viceprim-ministrul Valeriu Lazăr, a declarat presei de la Chișinău că  domnia sa a fost cel care l-a invitat pe Rogozin la Chişinău: "Rogozin va sosi în R. Moldova pe 2 septembrie, după amiază, şi se va afla la Chişinău. Vine la invitaţia mea, am stabilit anterior că ar fi bine să avem noi doi întrevederi, în calitate de copreşedinţi ai comisiei interguvernamentale moldo-ruse pentru cooperare economică, nu de la o şedinţă la alta, doar o dată pe an".  Potrivit lui Lazăr vor fi puse în discuţie subiectele relaţiilor bilaterale dintre cele două state, în primul rînd cele legate de comerţ şi agenda energetică. 

 În același timp, în regiunea autonomă Gagauz Yeri, după începerea discuțiilor referitoare la inițierea unui referendum cu privire la ieşirea autonomiei din componenţa Moldovei, printr-un comunicat de presă al Adunării Populare a Găgăuz Yeri, Ministerul de Interne a fost acuzat că, din considerente politice, exercită presiuni asupra deputaţilor locali. Parlamentarii de la Comrat au adoptat această poziţie după ce poliţia a încercat să-l reţină pe colegul lor Ivan Burgudji.

Pretențiile secesioniste ale deputaților din Parlamentul local al Gagauz Yeri, sunt bine cunoscute de către conducerea statului moldovean. La vremea sa, în perioada 1998 – 2000, aflat în funcția de președinte  al Parlamentului Republicii Moldova, Dumitru Diacov a trebuit să facă față unor astfel de provocări. În anul 2008, guvernarea Tarlev, a avut și ea de furcă cu pretențiile secesioniste ale Comratului.  Atunci, pretinsul disident gagauz Ivan Burgudji declara agenției Regnum că puterea de la Chișinău ar desfășura un genocid la adresa poporului găgăuz.

Liderii politici găgăuzi, unii dintre ei, conectați la structurile inteligente al Federației Ruse ori ale fostei URSS, au cerut permanent creșterea nivelului lor de reprezentare în structurile politice naționale ale Moldovei. Printre cei care s-a aflat în fruntea acestui curent de opinie au fost, Dumitru Croitor, Mihail Kendighelean, Ivan Burgudji. Aceștia la 24 februarie 2002 au obstucționat referendumul de revocare din funcție a guvernatorului Dumitru Croitor. În ziua respectivă, la îndemnul lui Burgudjii, majoritatea secțiilor de votare au fost închise, autoritățile locale (executive) din autonomie luând în acest fel măsuri pentru neparticiparea la vot al cetățenilor. Pentru aceste acțiuni ulterior celor trei le-au fost intentate dosare penale, instanța de judecată condamnându-l la închisoare doar pe Ivan Burgudji, celelalte dosare fiind mai târziu clasate.

Potrivit surselor istorice publice, inițiativele secesioniste ale regiunii găgăuze și crearea unei „Republicii Găgăuze” separate de RSS Moldovenească, nu a fost o opţiune a populaţiei găgăuze după cum se încearcă în prezent a se specula, ci un proiect coordonat direct de către Direcţia Principală de Informaţii a Armatei Sovietice (GRU) şi agentura sovietică infiltrată în regiune pentru a bara cursul spre autodeterminare al Moldovei. 

Din aceste considerente persistă opinia, că în preajma vizitei lui Rogozin în Republica Moldova, încercările propagandistice ale domnului Ivan Burgudji, de a interpreta încercarea de reținere a sa drept „presiune politică”, par a fi o tentativă de muşamalizare a apartenenţei domniei sale la structuri inamice integrării europene a Republicii Moldova. 

Intensificarea revendicărilor aleșilor din Parlamentul local de la Comrat, este în strânsă legătură cu evoluția pozitivă a relațiilor bilaterale moldo-române. Aflarea delegației române în frunte cu premierul Victor Ponta la Chișinău, pentru a sărbătorii alături de omologul său moldovean, Ziua Independenței, a fost un motiv în plus pentru inițierea provocării găgăuze.

Cu o sumbra perspectivă a dezvoltării unor procese secesioniste în sudul Republicii Moldova și a instituirii unui embargou pentru produsele agricole moldovenești pe piața Federației Ruse, totul ca răspuns pentru hotărârea de a nu derapa de la drumul european, autoritățile de la Chișinău sunt puse în situația de a face dovada unei echilibristici de înaltă clasă. 

La începutul verii, în regiunea autonomă Găgăuz Yeri, au fost colectate 5.000 de semnături în susţinerea desfăşurării unui referendum privind racordarea legislaţiei naţionale la Legea despre statutul juridic special al autonomiei. În caz contrar, în 2015, în Găgăuzia ar urma să fie organizat un referendum cu privire la separarea regiunii de Republica Moldova. 

Știe oare conducerea Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova despre activitățile secesioniste din sudul Republicii Moldova? Au elaborat domniile lor scenarii de răspuns acestor provocări la adresa statalității moldovene ori lucrurile se vor cârpi, ca de obicei, din mers? Și poate ar fi cazul ca viitoarea ședință a Consiliului Suprem de Securitate să fie dedicată provocărilor găgăuze - ce spuneți domnule președinte Timofti?