POVEȘTI CU ZMEI: TRĂDAREA LUI VORONIN

Zilele trecute deputatul comunist Grigore Petrenco a susținut o conferință de presă cu titlul „Vladimir Voronin și trădarea partidului”.  Principala idee enunțată era simplă – domnul Voronin a trădat și trebuie să plece. Potrivit lui Petrenco, comuniștii moldoveni nu ar trebui să participe la viitoarele alegeri parlamentare avându-l în frunte pe actualul său lider și ar trebui să-și aleagă un alt conducător.
Domnul Petrenco nu a uitat să adauge că prin schimbarea radicală a politicii externe a partidului, domnul Voronin ar fi cedat această formațiune politică Partidului Democrat și a sugerat că “în aceste momente comuniștii moldoveni sunt în buzunarului lui Plahotniuc”.  

Pe de altă parte, reacția comuniștilor moldoveni a fost scurtă. Potrivit unui comunicat de presă emis de către PCRM, “declarațiile lui Grigore Petrenco au drept scop compromiterea şi denigrarea formațiunii politice în perioada pregătirilor către alegerile parlamentare”. „Membrii Comitetului Central al PCRM şi-au expus poziţia faţă de astfel de acţiuni la ultima plenară din 7 iunie”, se arată în comunicat. Sublinierea făcută amintește de faptul că la plenara PCRM din 7 iunie, trei membrii de frunte ai acestei formațiuni, Mark Tkaciuk, Iurie Muntean şi Grigore Petrenco, au fost excluși din conducerea partidului.
Cei expulzați din conducerea PCRM îl acuzau pe domnul Voronin de europenism. 

Observatorii politici moldoveni sugerau că prin eliminarea rebelilor pro-ruși, Partidul Comuniștilor ar face primii pași ai unei reforme interne. Dar comuniștii moldoveni au început schimbarea lor în 2005, atunci când nu au avut suficiente voturi pentru alegerea președintelui! Pentru a fi reales în această funcție, domnul Voronin a promis cu mâna pe inimă că va reforma partidul. A început atunci schimbarea la față a comuniștilor moldoveni ori nu? 

Comentatorul poltic moldovean Bogdan Țîrdea, simpatizează cu opiniile domnului Petrenco și zice că da. Domnia sa afirmă că „PCRM  făcut mai mulți pași prin care s-a descalificat în ochii propriului alegător”. „Chiar în ziua ratificării acordului de asociere, PCRM, ca și doamna cu mai multe fețe, a părăsit sala legislativului. Astfel, PCRM a refuzat să voteze contra acordului, cum au făcut-o cei din PSRM. Cred că e limpede și pentru un școlar de clasa a  doua, că Voronin și-a lăsat portița deschisă pentru a colabora cu UE”, notează pe blogul său domnul Țîrdea. Referirea la clasele primare făcută de domnul Țîrdea vine să întărească și mai mult acuzațiile de trădare ale domnului Petrenco. 

Că liderul maxim al comuniștilor moldoveni nu are nimic împotriva integrării europene afirmă și un important membru al Comitetului Central al PCRM. Este vorba de primarul orașului Soroca, Elena Bondarenco care a declarat pentru publicația Observatorul de Nord că formațiunea politică din care face parte nu trebuie să renunțe la idea integrării europene. Potrivit doamnei Bondarenco, această idee a fost împărtășită în mod colegial de către întreaga conducere a acestei formațiuni politice. Par a fi suficiente motive pentru a ne face să credem că opoziția comunistă a devenit una europeană.

Doar că nici unul dintre rebelii care au ridicat glasul la liderul comunist nu a fost eliminat din partid. Presei nu i s-a prezentat numele celor pe care, potrivit domnului Voronin, ar fi vrut să-i includă în lista electorală domnul Tkaciuc. Iar acuzațiile de trădare ale domnului Petrenco sunt lipsite de dovezi concrete și palpabile. Iar dintre cele zece promisiuni făcute de domnul Voronin în 2005 foarte puține au fost îndeplinite. Așa că, ceva nu se leagă.    

Furnizate în mod dozat, toate aceste elemente ale unei povești în care cineva joacă rolul zmeului cel roșu iar altcineva este împăratul cel bun au rolul de a-l face mai atractiv pe domnul Voronin. Ni se spune că domnul Voronin este rău pentru că promovează integrarea europeană. Ni se spune că domnia sa trebuie să plece din fruntea formațiunii politice pe care o conduce. Pentru a-l compătimi și mai mult. Poate exact asta se dorește? Să-l simpatizăm încă odată?

Nu cred în acuzațiile domnului Petrenco. Comuniștii moldoveni implementează o tehnologie pe care o putem vedea prin vechile filme polițiste. Este vorba de implementarea scenariului cu polițistul cel bun și cel rău. Cele două personaje fac parte din aceiași echipă! De asta, povestea jucată în prezent îi place și domnului Voronin.

QUO VADIS DOMNULE VORONIN ?

La sfârșitul săptămânii trecute trei importanți membrii ai Partidului Comuniştilor din Republica Moldova au fost excluși din conducerea acestei formațiuni politice. Propunerea ca Mark Tkaciuk, Iurie Muntean şi Grigore Petrenco să fie îndepărtați din fruntea acestui partid a venit din partea liderului lor, Vladimir Voronin. 

La prima vedere nu pare a fi nimic senzațional, e firesc ca în fiecare formațiune politică să existe propriile dezbateri interne și propriile supărări de culise. Doar că, schimbările efectuate de domnul Voronin sunt cu adevărat inedite – domnul Muntean ocupa funcția de secretar general al partidului, domnul Tcaciuk era cunoscut ca fiind strategul formațiunii, iar domnul Petrenco - una dintre cele mai sonore voci ale comuniștilor. Cei trei fac parte din aripa tinerilor comuniști despre care presa nota că ar fi condusă de domnul Tcaciuk.

Că în interiorul formațiunii conduse de domnul Voronin ar exista două grupări concurente, se știa. Ca pretutindeni în interiorul unei formațiuni politice, lupii cei tineri se află în război cu dinozaurii mai în vârstă. Nu se știa însă, că aripa celor tineri își dorea o revoluție permanentă – de aici și apropierea mișcării antifasciste – Antifa, de grupul Tcaciuk. Dovadă stă faptul că portalul on-line antifa a fost înregistrat pe numele asistentului parlamentar al deputatului Grigore Petrenco. Scopul mișcării Antifa ar fi, potrivit agenției hotnews.md, de „a apăra Moldova de tot ce este românesc”.

Că domnul Tcaciuk este promotorul revoluțiilor o dovedește neașteptata retragerea din corpul de deputați. La două săptămâni după plecarea din Parlament, domnul Tcaciuk a rupt tăcerea. El a sugerat că a plecat în urma unor discuții în contradictoriu cu domnul Voronin și a spus că este adeptul integrării statului moldovean în Uniunea Vamală. 
Surse din interiorul Comitetului Central al comuniștilor moldoveni au declarat că lupta dintre cele două fracțiuni e mai veche. Cei tineri i-au reproșat lui Voronin pacifismul acțiunilor politice organizate de PCRM; liderul comunist a criticat tendința lor spre extremism și de promovare a separatismului etnic. 

Aflați în opoziție, comuniștii au pierdut o parte din resursele administrative și financiare deținute, de aici nervozitatea tinerilor care își doresc  mai repede să cucerească puterea,  fie și prin metode mai puțin ortodoxe. Domnul Voronin, conservator de bogat,  a stopat formele brutale  de acțiune a manifestărilor comuniste. De aici și rizibila denumire aplicată marșurilor organizate de comuniști – „revoluția de cafenea” și pierderea unor puncte electorale. Oponenții domnului Voronin au crezut că domnia sa este rupt de realitate. Violența gestului cu care a retezat manifestările extremiste din sânul comuniștilor arată că mânușa domnia sale ascunde încă o mână de oțel.

Liderul comuniștilor moldoveni, când a văzut importanța pe care o capătă Moldova pe agenda americană, s-a speriat. A înțeles că, în condițiile în care Washingtonul oferă impresionante ajutoare financiare pentru întărirea capacităților de securitate și pentru promovarea cauzei integrării europene, nu ar fi bine ca formațiunea pe care o conduce să fie acuzată de terorism politic. Aici  se află logica epurărilor făcute.

Liderii politici ai Coaliției Pro-Europene de la Chișinău știu însă că șeful comuniștilor nu este ușă de biserică. În viitoarea confruntare electorală domnia sa ar putea deschide Cutia Pandorei și apela la serviciile tinerilor lupi. De asta întrebarea - încotro, domnule Voronin, este actuală.

ULTIMA SPERANȚĂ A DOMNULUI VORONIN

În anul 2011, pe data de 5 iunie, moldovenii și-au ales primarii  orașelor și ai satelor, dar și consilierii în consiliile raionale, orășenești și sătești. În cadrul scrutinului, au fost aleși 898 de primari și 11.740 de consilieri raionali, municipali și locali. Aleșii moldovenilor au acces la resursele financiare ale statului. 

Rezultatul alegerilor locale din 5 iunie au arătat în felul următor:

Ponderea mandatelor la funcția de consilier în consiliile raionale și municipale obținute în cadrul alegerilor din 5 iunie 2011:

     PCRM (38.75%)      PLDM (26.79%)      PD (20.18%)      PL (11.61%)

Ponderea mandatelor la funcția de consilier în consilii orășenești și sătești obținute în cadrul alegerilor din 5 iunie 2011:

     PCRM (32.37%)      PLDM (28.59%)      PD (21.29%)      PL (10.93%)

Ponderea mandatelor la funcția de primar obținute în cadrul alegerilor din 5 și 19 iunie 2011:

     PLDM (31.96%)      PD (24.50%)      PCRM (22.61%)      PL (10.69%)
Cel mai mare număr de primari a fost obținut de către Partidul Liberal Democrat din Moldova, urmat de Partidul Democrat și Partidul Comuniștilor, liberalii moldoveni s-au plasat, la toate categoriile, pe ultimul loc. Datele de mai sus ne confirmă că, deși se află în opoziție, prin prezența masivă în consiliile sătești, orașenești și raionale, Partidul Comuniștilor are acces la resursele financiare administrate de actuala coaliție de la Chișinău. 
Liderii coaliţiei de guvernare, Vladimir Filat, Marian Lupu şi Ion Hadârcă, au semnat, pe 12 martie,  un acord de creare a coaliţiilor pro-europene în raioane. Astfel, potrivit acestei înțelegeri, în cel puțin 13 raioane ale Republicii Moldova, acolo unde cele trei partide din alianța de guvernare au posibilitatea să dețină majoritatea, ar trebui să se creeze coaliții pro-europene locale. Actualmente, în consiliile locale din opt raioane sunt încheiate acorduri de coaliţie între comunişti şi liberal-democraţi, iar în alte cinci – între comunişti şi democraţi. Liberalii reformatori, care susțin guvernarea de la Chișinău, nu dețin controlul în nici un raion al Republicii Moldova.

În explicațiile oferite presei pe marginea semnării acestui acord liderul liberal democrat, Vlad Filat, a afirmat că aceste coaliţii locale sunt create, pentru eliminarea opoziției comuniste de la putere: „Trebuie să evităm orice boicot din partea Partidului Comuniştilor şi aliaţilor lui, toate forţele sănătoase trebuie să se consolideze în scopul integrării europene, ceea ce înseamnă formarea unor noi coaliţii, fără comunişti”. 

Directorul executiv al Asociației pentru Democrație Participativă, (ADEPT), Igor Boţan, a calificat documentul semnat drept o „mobilizare electorală”. Partidele puterii au convenit „să acţioneze de comun acord, pentru ca în cadrul viitoarei campanii electorale să nu-şi pună beţe-n roate unul altuia”, afirmă domnul Boțan. 

Simpatizanții opoziției comuniste au lansat însă ideea că sarcinile puse de noul acord sunt greu de îndeplinit. „Situaţia în teritoriu, de regulă, este strîns legată de relaţiile de rudenie, de interesele de afaceri, de ambiţii şi chiar de supărări personale şi nu întotdeauna se poate plia ordinelor de primite de la Chișinău. Ideea coaliţiilor pro-europene regionale, din start, este sortită eşecului”, se spune într-o recentă analiză. Și mai ferm, portalul omg.md, afirmă că, “semnarea Acordului de consolidare a forțelor partidelor de guvernământ în teritoriu,  înseamnă de fapt acapararea puterii locale de către Partidul Democrat”. 

Prin vocea liderului lor, Vladimir Voronin, comuniștii moldoveni au recunoscut că sunt interesați în declanșarea unui război fratricid în sânul coaliției de guvernare, mai ales între PD și PLDM. Dar în acest caz, domniile lor trebuie să aștepte o altă ocazie. Noul acord are o logică internă puternică și vine în continuarea acțiunilor politice ale coaliției de guvernământ. Cei trei lideri ai coaliției au spus că pasul făcut are scopul de a „activiza eforturile de integrare europeană a Republicii Moldova”. Corect. Așadar această înțelegere pune baza necesară pentru lansarea campaniei de informare comună, acțiune decisă pe 20 februarie, în cadrul Adunării Generale a Coaliţiei. Este un mod de a spune că diferențele de opinie au fost depășite și că s-a ajuns la un pact de neagresiune electorală  între PLDM și PD. (Și, de ce nu, o formă de recompensă pentru echipa condusă de domnul Hadârcă.)

Un al doilea scop al acestei acțiuni a fost cel de eliminare a comuniștilor moldoveni de la resursele financiare existente în administrația publică locală. Strategii PCRM-ului mai acum o ultimă șansă - izbucnirea unei neînțelegeri în sânul coaliției pe marginea modificărilor la Codul Electoral. La sfârșitul lunii martie, la Chișinău vine secretarul Comisiei de la Veneția care va aduce răspunsul la dorința Partidului Democrat de a introduce votul mixt și mărirea pragului electoral. Până atunci, partidele din coaliție mai au timp pentru vaccinarea de primăvară.