CÂRCOTAȘUL

Nici nu s-a uscat bine cerneala din Planul 2020 pentru Republica Moldova că au început să apară voci cârcotașe. Planul, este un document care, îşi doreşte să implementeze reformele în sectorul educaţional, în piața muncii, în domeniul luptei împotriva corupţiei – un plan care modernizează întreaga societate moldavă, pentru a o plasa în anticamera Uniunii Europene. Potrivit documentului prezentat de liberal democrați, transformările aplicate ar face posibil ca, în anul 2017, Moldova să obţină statutul de ţară candidat, iar mai târziu, Chişinăul să se numere printe capitalele europene.

Un plan care dă moldovenilor speranțe. Cărcotașii moldoveni, iar ei sunt cât frunză și iarbă, afirmă însă că ar fi bine ca moldovenii să își vadă lungul nasului. Prezent la un interviu, omul de afaceri Ion Sturza a afirmat că, “moldovenii nu sunt nici la gardul UE, nu că în anticamera UE. Anticamera UE ar însemna un Acord de Asociere real, pe care l-au semnat ţările care au avut statutul de țară candidat”. Domnul Sturza a dat de înțeles că oficialii de la Chișinău ar trebui să se mulțumească cu puținul pe care îl au și că ar trebui să spună mulțumesc europenilor pentru că au fost acceptați la masa de negociere.  „De ce ar trebui să ne frustrăm că europenii nu ne dau perspectivă de aderare? Să le spunem mulţumesc că ne-au acceptat să semnăm acest acord de asociere fără ca Moldova să aibă performanţe interne. Această fereastră a oportunităților s-a deschis doar pe criterii politice, ea nu se va mai  încă o dată doar pentru faptul că unii fac declaraţii frumoase la Bruxelles sau Paris”, a spus Ion Sturza pentru postul de radio Europa Liberă.

Ce se ascunde în spatele acestor critice declarații? Să fie oare fostul premier moldovean gelos pe succesele obținute de domnul Leancă? Ori poate și-a băgat Necuratul coada și vorba de cu totul altceva? Exact – este vorba de ambițiile politice ale domnului Sturza. La finele anului trecut, cu ocazia congresului de constituire a Partidului Liberal Reformator, fostul premier  a recunoscut că are ambiții politice. Gustul pentru onoruri al domnului Sturza se trage din perioada celor zece luni în care domnia sa a fost primul ministru al Republicii Moldova (19 februarie 1999 – 9 noiembrie 1999).  Obișnuințele vechi, nesatisfăcute, se transformă în invidie – un sentiment egoist de ciudă și de necaz.

Pe un ton eurorealist, domnul Sturza a spus că, „trebuie să facem o diferenţă între propaganda partidelor politice proeuropene în campania electorală şi realităţile din interiorul Uniunii Europene”.  Aici se află cheia de descifrare a mesajului său. Trimiterea făcută, la campanie electorală, vine să ne spună că domnia sa a decis să pășească în politica moldovenească. Și asta în ciuda faptului că anterior, domnia sa a declarat că politicul local este o mlaștină în care evită să calce.

Indirecta critică a Planului 2020, un plan care repet, vrea să dea moldovenilor speranțe pentru integrare europeană, este o confirmare a implicării domnului Sturza în campania electorală din acest an.  Mai ales că în toate ieșirile în public ale domniei sale a sugerat că ar face lucruri mult mai bune decât alte formațiuni politice. Se pare că a sosit și vremea când îl vom vedea în practică.

Două lucruri întristează – că în anul 2001, atunci când Partidul Democrat din Moldova l-a plasat în fruntea listei electorale, această formațiune politică nu a trecut pragul electoral și că domnul Sturza dinamitează speranța moldovenilor în mai bine. În rest să auzim de bine și să-l vedem, dacă își dorește, în fruntea liberalilor reformatori.

 

ACORDUL DE LA GHIDIGHICI

Intelectualii moldoveni s-au întrebat deseori dacă cei care în Republica Moldova administrează puterea contribuie la bunăstarea locuitorilor ori îşi slujesc doar propriului interes. Observatorii fenomenului politic moldovenesc au adus acuzaţii partidelor şi deseori s-au întrebat dacă politicienii  moldoveni, mai vechi ori mai noi, au meritat să conducă acest stat. Cu toţii au remarcat însă că Moldova nu a avut vreun proiect de ţară care să merite a fi susţinut de întreaga populaţie.

Cu câteva zile în urmă liberal democraţii moldoveni au lansat Planul 2020 pentru Republica Moldova. Un document care, axat pe patru piloni mari, îşi doreşte să modernizeze întreaga societate moldavă. Este vorba de implementarea reformelor în sectorul educaţional, crearea unor noi locuri de muncă, edificarea unui stat de drept fără corupţie şi, în anul 2020, integrarea în Uniunea Europeană. Potrivit acestui document, transformările aplicate ar face posibil ca, în anul 2017, Moldova să obţină statutul de ţară candidat, iar mai târziu, Chişinăul să se afle în rândul capitalelor europene. Obiectivele propuse sunt paşi concreţi pentru transformarea necesară apropierii statului moldovean de standardele europene. Menţinut prin intermediul conflictului de pe Nistru, în sfera de influenţă rusă,  statul moldovean a fost lipsit de schimbările care în tot acest timp au avut loc în spaţiul românesc. Prezenţa unui mental de tip sovietic, lipsa unor noi locuri de muncă şi corupţia generalizată a făcut ca Moldova să fie captiva intereselor ruse în regiune.

Suficiente din punct de vedere economic, democraţiile de tip european şi-au asigurat cetăţenii cu acces la o infinitate de locuri de muncă. Între Prut și Nistru, crearea unor locuri de muncă bine remunerate ar fi o armă eficientă împotriva sărăciei şi o sursă de luptă împotriva migraţiei. Consolidarea statului de drept, ar face posibilă reducerea indicatorilor corupţiei şi creşterea nivelului de responsabilitate al cetăţenilor. 

Negru pe alb, liberal democraţii moldoveni au declarat că Moldova nu are o alternativă la viitorul european. Potrivit lor, din punct de vedere istoric, cultural şi geografic, statul moldovean este unul european. Lucru firesc odată ce moldovenii fac parte din marea familie românească. A rămâne în afara Europei ar însemna ca moldovenii să rămână departe de rudele lor cele mai apropiate. Iată de ce, în ultimul timp, efortul politicienilor de la Chişinău de a apropia Moldova de spaţiul european este apreciat de către populaţie. 

Planul lansat de liberal democraţi este proiectul de ţară al statului moldovean. El conţine principalele direcţii de dezvoltare ale societăţii moldoveneşti şi poate sta la baza unui viitor Acord de  Colaborare pentru Dezvoltarea Europeană a Moldovei, un acord care odată semnat de către toate formaţiunile politice ale Coaliţiei Pro-Europene dar şi de către opoziţia comunistă şi formaţiunile extra-parlamentare, ar devenii acea idee naţională căutată de moldoveni de peste două decenii. 

Dacă românii au avut Declarația de la Snagov care a stabilit cursul Bucureştiul spre Europa, basarabenii pot avea Acordul de la Ghidighici, un pact care ar stabili normele de comportament în timpul viitoarei campanii electorale şi ar sublinia că Moldova merge acasă. Adică în Europa. 

1.Declarația de la Snagov este un document semnat la 21 iunie 1995 de către liderii partidelor parlamentare din România care atesta acordul forțelor politice față de strategia națională pentru pregătirea aderării României la Uniunea Europeană.

2.Ghidighici este o localitate din Republica Moldova amplasată la distanța de 7 km de Chișinău cunoscută și pentru lacul artificial cu același nume.

BRÂNZA GĂGĂUZĂ ȘI BANUL EUROPEAN

Șeful autonomiei găgăuze a organizat ieri un miting. La această demonstrație de susținere a integrării Republicii Moldova în Uniunea Vamală s-au adunat doar 150 de persoane. I-am numărat -  nu erau mai mulți. Se spune că trebuiau să fie. Ordinul domnului Furmuzal era ca în capitala autonomiei din sudul Republicii Moldova să fie prezenți cel puțin câte 20 de reprezentanți ai tuturor localităților din regiune. Pentru asta erau alocate  resurse financiare.  Adică cel puțin 4000 de oameni. În piața din Comrat au fost mult mai puțini – dacă nu eram acolo, puteam crede că au fost mai mulți. Am văzut cu ochii mei că, nu toți găgăuzii vor să se despartă de Moldova. 

La demonstrația din  Sud, am avut posibilitate să discut cu persoane din sectorul de afaceri, din mediul neguvernamental și cu jurnaliști. Am schimbat câteva cuvinte cu domnul Burgudji. Unii au spus că îngrijorările Chișinăului referitoare la o posibilă despărțire a Comratului de Moldova sunt exagerate și că ceea ce se vede este doar începutul unei campanii electorale pentru alegerea șefului autonomiei. Alții au afirmat că tendințele separatiste ale domnului Furmuzal sunt reale și că domnia sa este gata să declare independența regiunii. În sprijinul acestei afirmații a venit știrea potrivit căreia șeful autonomiei a achitat deja suma necesară pentru a cumpăra uniformele destinate celor care vor face parte din Garda Populară a Gagauz-Yeri – 10 mii de bucăți.

Cei din organizațiile neguvernamentale au relatat că aceste detașamente au sarcina de a apăra ordinea publică. Un pretext fals. Datele serviciului de securitate al Ucrainei afirmă că un număr semnificativ de găgăuzi luptă deja de partea separatiștilor din Donbas și Lugansk. Această informație vine în sprijinul supoziției că, Acordul încheiat la începutul anilor 90 între republicile separatiste – așa numitul CSI – 2,  funcționează. Este vorba de un acord de asistență mutuală din punct de vedere economic, politic și militar semnat între regiunile Osetia de sud, Abhazia, Transnistria și Gagauzia. Experții Serviciului de Informații și cei ai MAI au confirmat că mulți luptători găgăuzi au fost în serviciul acestor regiuni separatiste.

Tendințele separatiste ale Comratului sunt vechi și cunoscute. Prin indiferența sa, factorii politici de la Chișinău a făcut posibilă acutizarea acestor fenomene. Experții în economie afirmă că în regiunea din sudul Republicii Moldova, anual în economia tenebră, circulă  280 de miloane de euro. O sumă suficientă pentru ca liderii locali să încerce a își menține prin orice metode puterea iar pentru oponenți să încerce a o cuceri. Iată de ce neprietenii integrării europene a Republicii Moldova au găsit loc propice pentru a sădi semințele dezbinării. Chiar dacă situația din regiune nu a depășit limita legii , discursurile separatiste din regiune au șansa de a depășii nivelul retoric și a se transforma în acțiuni. Odată cu venirea verii, aceste acțiuni cresc în intensitate. Jurnaliștii din regiune au făcut trimitere la anul 2008, atunci când statul georgian a fost atacat. Atacul forțelor militare ruse a avut loc în luna august atunci când factori decizionali se aflau în concediu și nu țineau mâna pe pulsul evenimentelor.  Iată de ce atenționările făcute de domnul Saakașvili merită a fi luate în seamă. Autoritățile moldovene ar trebui să creeze o celulă de administrare a posibilelor situații excepționale. Dincolo din reprezentanții formațiunilor politice din Coaliția Pro-Europeană este firesc ca din viitorul organism să facă parte reprezentanți ai Procuraturii Generale, MAI și SIS. Aceste instituții au posibilitatea ca împreună să demonstreze că pot opri toate acțiunile îndreptate împotriva siguranței naționale a statului moldav. Ar fi semn că aceste instituții se plasează în afara oricărei forme de competiție politică și se află doar la straja țării.  
 

Creșterea ratei de finanțare a proiectelor din regiunea găgăuză ar putea spori popularitatea Uniunii Europene în Sudul Moldovei. Până la urmă și găgăuzii cred în vechea zicală românească – frate, frate dar brânza-i pe bani.  

ÎNCEPUTUL UNUI CUTREMUR GEOPOLITIC ÎN SUD ESTUL EUROPEI

Agenţiile de presă anunţă că, în ultimele două luni, confruntările armate între serviciile de securitate ucrainene şi insurgenţi pro ruşi s-au soldat cu cel puţin 270 de morţi. Puţini, în comparaţie cu războaiele care au loc în alte colţuri ale lumii; mulţi, dacă subliniem că luptele au loc pe continentul european, care e socotit a fi leagănul civilizaţiei umane.

Cei mai îngrijoraţi de posibila escaladare a conflictului armat sunt americanii. Expertul în geopolitică, George Friedman, notează că vizitele făcute de înalţi responsabili americani în Estul Europei au la bază temerile faţă de transformarea conflictului local într-unul mai mare. De asta, Statele Unite dezvoltă o strategie de apărare centrată pe România şi Polonia.

De fapt, toate părţile sunt tensionate – europenii se tem că vor pierde  livrările de gaz iar ruşii sunt supăraţi că Ucraina a devenit  pro-occidentală. 

Vizita secretarului american pentru Apărare, în România este încă un semn care vorbeşte despre importanţa pe care o acordă strategii americani statului român şi indirect Republicii Moldova. Strategia celor de peste Ocean e simplă, ei îşi doresc să creeze un bastion în faţa extinderii intereselor fundamentale ale ruşilor. Asta înseamnă a garanta apărarea Poloniei şi construirea unei capabilităţi militare ofensive în România. Aşa că, domnul Putin se va gândi de două ori atunci când va cântări riscurile pe termen lung în cazul continuării conflictului din estul Ucrainei şi avantajele pe care le are în urma anexării Crimeei.
E clar că ruşii nu stau cu mâinile în sân. Răspunsul lor este niţel mai sofisticat. Prin agenţii de influenţă prezenţi în teren, la două săptămâni înainte de semnarea Acordului de Asociere şi liber schimb cu Uniunea Europeană, ei încearcă să destabilizeze Republica Moldova. Cultivate prin intermediul instituţiilor de presă ruse, fobiile minorităţilor naţionale din Republica Moldova faţă de europeni pot dinamita apropierea Chişinăului de Bruxelles. 

Aflat în Moldova, preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a vorbit încă o dată despre susţinerea Uniunii Europene pentru guvernul de la Chişinău. Domnia sa a spus că reformele începute sunt deosebit de importante şi că nu există niciun motiv pentru ca ele să fie amânate. Oficialul european a spus că,''Moldova este o ţară europeană, este un lider al Parteneriatului Estic. Oportunităţile vor deveni mai vizibile. Reformele sunt mai importante decât partidele politice. În aceste eforturi Moldova nu este singură, un sprijin va fi oferit. Cred în viitorul european al Republicii Moldova. Această opţiune nu este un proiect al unei persoane sau al unui partid, trebuie sa fie un proiect al întregii naţiuni''.

Referinţa făcută la formaţiunile politice moldoveneşti are ca ţintă partidele care militează pentru rămânerea statului moldovean în sfera de influenţă rusă. Mai agresivi, liderii găgăuzi, Furmuzal şi Constantinov au ameninţat că în cazul în care autorităţile de la Chişinău vor semna Acordul de Asociere vor declara independenţa regiunii din sudul Moldovei şi o vor apăra cu armele în mână. 

Dacă acest lucru se va întâmpla, răspunsul Kremlinului la mutările pe care le fac americanii ar fi unul important. Foarte aproape de frontiera Uniunii Europene, un nou conflict armat ar însemna că politicile de securitate dezvoltate de europeni sunt egale cu zero.

 

Atunci când decidenţii de la Burxelles nu pot oferii Moldovei şi Ucrainei o viitoare extindere, când mutările Kremlinului ameninţă suveranitatea şi integritatea acestor state, şi când se îndesesc vizitele americanilor  în acest spaţiu, e semn că avem de a face cu începutul unor mari schimbări. E clar că decidenţii americani iau în calcul o viitoare extindere a Alianţei Nord Atlantice. Cu siguranţă, Ucraina va deveni membru al NATO.