LEANCĂ ȘI CONGRESUL PLDM

Cea de a doua vizită a unui șef al diplomației americane în Republica Moldova, vine să demonstreze interesul Statelor Unite de a consolida alegerea europeană a Republicii Moldova. Dacă în februarie 1992,  secretarului de stat James Baker îşi exprima doleanţa ca Moldova să devină membru al CSI, în aceste zile, e clar că vizita domnului Kerry la Chișinău vine să confirme opţiunea pro-europeană a guvernării conduse de Iurie Leancă şi de partidul condus de domnul Vlad Filat.

Este cea de a treia vizită a unui înalt oficial american în Republica Moldova. Aducem aminte că la invitaţia lui Filat, Chișinăul a fost vizitat în premieră de vice-preşedintele SUA Joe Biden, care declara în martie 2011  că, “vizitează Republica Moldova, deoarece această țara este o poveste de succes democratică”. Specificăm însă că, afilierea PLDM-ului la familia Partidului Popular European a făcut ca, în ultimii doi ani, la Chişinău, să se perinde mai mult europenii, decât americanii, dar cu toții, au venit pentru a susţine opţiunile democrației guvernării de tip european. În ecuația geopolitică a regiunii, sosirea la Chișinău a domnului Kerry echivalează mai mult decât un semn de simpatie pentru o țară care încearcă să iasă din îmbrățișarea Federației Ruse. În tăcutul joc al balanțelor de putere, domnul Kerry a marcat discret dorința Statelor Unite, de a da în această zonă, o mână de ajutor aliaților lor europeni.  

Într-un final, Acordul de Asociere al Republicii Moldova cu Uniunea Europeană a fost parafat de către premierul Iurie Leancă şi Înaltul Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate, Catherine Ashton. Domnul Leancă, a jucat, fără îndoială, un rol important în finalizarea negocierilor pentru acest acord, așadar o parte din laurii acestei victorii îi aparțin desigur și domniei sale. Dar de aici și până la supoziția, potrivit căreia, domnia sa ar trebui să preia cârma conducerii liberal democraților moldoveni este o cale mult prea lungă. Lansat de către inamicii politici ai liberal democraților, subiectul existenței unei competiții între Filat și Leancă, îmi pare deplasat. Este doar o încearcare nereușită de a pune presiune politică asupra PLDM-ului și asupra întregii guvernări pro-europene. Asemenea presiuni vor continua.

Prim-vicepreședintele PLDM, Iurie Leancă a fost cel care a infirmat existența unei asemenea concurențe și a declarat că, la următorul congres al Partidului Liberal Democrat, care a fost convocat pentru 8 decembrie, nu se va pune problema alegerii sau realegerii președintelui acestei formațiuni. Potrivit lui, mandatul liderului PLDM, Vlad Filat, nu s-a terminat. Întrebat dacă ar candida pentru șefia partidului, premierul moldovean Iurie Leancă a răspuns negativ.

Este sigur că în fața celui de al VI-lea Congres al liberal democraților moldoveni stau cu totul alte sarcini. Dincolo de modificările la statutul partidului, delegații la această reuniune au de răspuns la întrebări care vor viza comportamentul de mai departe al partidului lor.

În condițiile în care domnul Leancă și echipa guvernamentală a domniei sale este responsabilă de semnarea pe viitor a Acordului de Asociere, liberal democrații sunt cei care ar trebui să depună cele mai mari eforturi electorale. Potențialului politic al liberal democraților moldoveni, la care s-ar adăuga sprijinul colegilor lor din Partidul Democrat, ar putea face ca scorul competiției electorale de anul viitor să fie unul în defavoarea opoziției comuniste. 

Sunt oare delegații liberal democrați, conștienți de rolul istoric pe care trebuie să îl joace partidul lor în viitoarea bătălie electorală? Are oare această formațiune politică, de care depinde drumul european al Republicii Moldova, suficiente capacități interne pentru ca integrarea europeană să nu rămână doar un vis pe o bucată de hârtie? Care va fi comportamentul electoral al actualelor componente ale coaliției pro-europene față de partidul care, în prezent, primește cele mai multe lovituri din partea opoziției comuniste? Sunt ele conștiente de faptul că, în fața PCRM-ului, fără liberal democrați, șansele lor de a câștiga sunt cu mult reduse? 

Iată doar câteva din întrebările la care, în urma Congresului PLDM, societatea moldavă așteaptă răspuns.

DILEMELE LIBERAL DEMOCRAȚILOR MOLDOVENI

Parafararea doar de către Moldova și Georgia a Acordului de Asociere    a făcut ca oficialii europeni să obțină doar o victorie a la Pirus. Ce se va întâmpla dacă până în toamna anului 2014, în Republica Moldova ar ajunge forțe politice inamice semnării acestui document?

Notam anterior că până atunci, pentru evitarea desfășurării unui asemenea scenariu, principalul obiectiv al Bruxelles-ului ar trebui să fie asigurarea supraviețuirii coaliției de guvernare și a guvernului moldovean. Pentru diplomația europeană, alte evoluții ar reprezenta un uriaș fiasco.

Asemenea evoluții pot fi posibile. O vastă campanie de intimidare, condusă de Moscova ar putea pune suficientă presiune pentru ca guvernul pro-european de la Chișinău să fie înlăturat de la putere și cârma corăbiei moldovene să fie preluată de comuniști. Formula intimidării este cunoscută: şantaj cu preţul gazelor, embargo comercial şi expluzarea moldovenilor aflați în Federația Rusă. 

Dezbaterea publică cu tema: „Societatea moldovenească şi clasa politică după Vilnius: între conlucrare şi confruntare”, a venit să modeleze exact aceste situații. Mai încrezător în șansele Moldovei către viitorul ei european s-a arătat a fi președintele Partidului Liberal Democrat, Vlad Filat.  “După Vilnius avem nevoie de unitate în jurul procesului de integrare europeană a Republicii Moldova, în așa fel încât fiecare dintre noi să contribuim la europenizarea țării, ceea ce înseamnă o viață mai bună pentru fiecare dintre noi. Avem această șansă să facem parte din sistemul valoric european. Eu personal privesc cu încredere perioada de viitor, sunt încrezător că statul va face față oricăror provocări”, a subliniat Filat.

E posibil ca Vlad Filat să aibă suficiente motive pentru a fi încrezător. Parafarea Acordului de Asociere dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană s-a datorat și faptului că prin afilierea, în 2011, a PLDM la Partidul Popular European, persoane foarte influente în Uniunea Europeană și-au îndreaptat atenția către Chișinău și au tras Moldova în Uniunea Europeană. La Congresul al VI-lea al PLDM, care se va desfășura pe data de 8 decembrie, ar fi firesc să se audă, o dată în plus, despre importanța acestei fericite afilieri. Dar, liberal democrații, la congresul lor, ar trebui să se găsească răspuns și la dilemele electorale subliniate mai sus. 

Comentatorul politic moldovean, Petru Bogatu, notează că „în ciuda indiscutabilului succes de la Vilnius, coaliţia de guvernământ este puternic contestată. Şi  nu doar de comunişti, ci şi de mulţi adepţi ai cauzei europene.” Domnia sa, se întreba într-un recent material dacă cei care au parafat actele de asociere vor avea suficientă putere să asigure semnarea lor. “Puterea şi-a scuturat atât de mult rufele în văzul lumii, încât nu-şi poate regăsi nici cadenţa, nici credibilitatea de altădată”, notează domnul Bogatu.

O eventuală accedere a PCRM la cârma guvernamentală ar face ca, fără semnarea documentelor de ascociere, integrarea europeană să fie egală cu zero.  Vrem sau nu, responsabilitatea pentru semnarea documentelor care vor bate în cuie parcursul european al Republicii Moldova, le revine anume liberal democraților moldoveni. Înțelege oare conducerea acestei formațiuni politice că în viitoarea campanie electorală PLDM-ul este sortit să poarte cea mai aprigă bătălie? 

 PLDM-ul, potrivit numărului de deputați aflați în Parlamentul Republicii Moldova, este cea mai mare formațiune politică membră a coaliției de guvernare. Dar partenerii domniilor lor de la guvernare, sunt conștienți oare de importanța istorică a viitoarei competiții electorale?

Duminică, 8 decembrie, la cel de al VI-lea Congres, liberal democrații vor găsi răspuns la toate aceste dileme?