ULTIMA SPERANȚĂ A DOMNULUI VORONIN

În anul 2011, pe data de 5 iunie, moldovenii și-au ales primarii  orașelor și ai satelor, dar și consilierii în consiliile raionale, orășenești și sătești. În cadrul scrutinului, au fost aleși 898 de primari și 11.740 de consilieri raionali, municipali și locali. Aleșii moldovenilor au acces la resursele financiare ale statului. 

Rezultatul alegerilor locale din 5 iunie au arătat în felul următor:

Ponderea mandatelor la funcția de consilier în consiliile raionale și municipale obținute în cadrul alegerilor din 5 iunie 2011:

     PCRM (38.75%)      PLDM (26.79%)      PD (20.18%)      PL (11.61%)

Ponderea mandatelor la funcția de consilier în consilii orășenești și sătești obținute în cadrul alegerilor din 5 iunie 2011:

     PCRM (32.37%)      PLDM (28.59%)      PD (21.29%)      PL (10.93%)

Ponderea mandatelor la funcția de primar obținute în cadrul alegerilor din 5 și 19 iunie 2011:

     PLDM (31.96%)      PD (24.50%)      PCRM (22.61%)      PL (10.69%)
Cel mai mare număr de primari a fost obținut de către Partidul Liberal Democrat din Moldova, urmat de Partidul Democrat și Partidul Comuniștilor, liberalii moldoveni s-au plasat, la toate categoriile, pe ultimul loc. Datele de mai sus ne confirmă că, deși se află în opoziție, prin prezența masivă în consiliile sătești, orașenești și raionale, Partidul Comuniștilor are acces la resursele financiare administrate de actuala coaliție de la Chișinău. 
Liderii coaliţiei de guvernare, Vladimir Filat, Marian Lupu şi Ion Hadârcă, au semnat, pe 12 martie,  un acord de creare a coaliţiilor pro-europene în raioane. Astfel, potrivit acestei înțelegeri, în cel puțin 13 raioane ale Republicii Moldova, acolo unde cele trei partide din alianța de guvernare au posibilitatea să dețină majoritatea, ar trebui să se creeze coaliții pro-europene locale. Actualmente, în consiliile locale din opt raioane sunt încheiate acorduri de coaliţie între comunişti şi liberal-democraţi, iar în alte cinci – între comunişti şi democraţi. Liberalii reformatori, care susțin guvernarea de la Chișinău, nu dețin controlul în nici un raion al Republicii Moldova.

În explicațiile oferite presei pe marginea semnării acestui acord liderul liberal democrat, Vlad Filat, a afirmat că aceste coaliţii locale sunt create, pentru eliminarea opoziției comuniste de la putere: „Trebuie să evităm orice boicot din partea Partidului Comuniştilor şi aliaţilor lui, toate forţele sănătoase trebuie să se consolideze în scopul integrării europene, ceea ce înseamnă formarea unor noi coaliţii, fără comunişti”. 

Directorul executiv al Asociației pentru Democrație Participativă, (ADEPT), Igor Boţan, a calificat documentul semnat drept o „mobilizare electorală”. Partidele puterii au convenit „să acţioneze de comun acord, pentru ca în cadrul viitoarei campanii electorale să nu-şi pună beţe-n roate unul altuia”, afirmă domnul Boțan. 

Simpatizanții opoziției comuniste au lansat însă ideea că sarcinile puse de noul acord sunt greu de îndeplinit. „Situaţia în teritoriu, de regulă, este strîns legată de relaţiile de rudenie, de interesele de afaceri, de ambiţii şi chiar de supărări personale şi nu întotdeauna se poate plia ordinelor de primite de la Chișinău. Ideea coaliţiilor pro-europene regionale, din start, este sortită eşecului”, se spune într-o recentă analiză. Și mai ferm, portalul omg.md, afirmă că, “semnarea Acordului de consolidare a forțelor partidelor de guvernământ în teritoriu,  înseamnă de fapt acapararea puterii locale de către Partidul Democrat”. 

Prin vocea liderului lor, Vladimir Voronin, comuniștii moldoveni au recunoscut că sunt interesați în declanșarea unui război fratricid în sânul coaliției de guvernare, mai ales între PD și PLDM. Dar în acest caz, domniile lor trebuie să aștepte o altă ocazie. Noul acord are o logică internă puternică și vine în continuarea acțiunilor politice ale coaliției de guvernământ. Cei trei lideri ai coaliției au spus că pasul făcut are scopul de a „activiza eforturile de integrare europeană a Republicii Moldova”. Corect. Așadar această înțelegere pune baza necesară pentru lansarea campaniei de informare comună, acțiune decisă pe 20 februarie, în cadrul Adunării Generale a Coaliţiei. Este un mod de a spune că diferențele de opinie au fost depășite și că s-a ajuns la un pact de neagresiune electorală  între PLDM și PD. (Și, de ce nu, o formă de recompensă pentru echipa condusă de domnul Hadârcă.)

Un al doilea scop al acestei acțiuni a fost cel de eliminare a comuniștilor moldoveni de la resursele financiare existente în administrația publică locală. Strategii PCRM-ului mai acum o ultimă șansă - izbucnirea unei neînțelegeri în sânul coaliției pe marginea modificărilor la Codul Electoral. La sfârșitul lunii martie, la Chișinău vine secretarul Comisiei de la Veneția care va aduce răspunsul la dorința Partidului Democrat de a introduce votul mixt și mărirea pragului electoral. Până atunci, partidele din coaliție mai au timp pentru vaccinarea de primăvară.

EUROPA, CRIZA GĂGĂUZĂ ȘI PARTENERIATUL PD - PLDM

Adunarea Cetățenească Helsinki și International Foundation for Better Governance (Bruxelles) a organizat ieri, 5 februarie, o masă rotundă cu tema – Republica Moldova în Parteneriatul Estic după summit-ul de la Vilnius. Principala caracteristică a discursurilor majorității prezente la această masă de discuții a fost clară - scepticism față de oferta făcută Republicii Moldova de Acordul de Asociere la Uniunea Europeană. Prezenți la acest forum, deputații comuniști au criticat oferta oficialilor europeni și au spus că optează pentru apropierea statului moldovean de Uniunea Vamală.

Criticile s-au axat pe faptul că în declaraţia finală a summitului de la Vilnius, pentru statele incluse în Parteneriat, nu este făcută nici o referire la o perspectivă clară de aderare la UE, iar Acordurile de Asociere pregătite pentru ele, nu garantează integrarea europeană. În aceste condiţii, comuniștii moldoveni susțin că, prin semnarea acestui document de asociere, ţinta finală a Uniunii Europene este doar crearea unui spaţiu economic extins care poate duce la o confruntare cu Moscova. 

În cazul Republicii Moldova, această confruntare s-a manifestat prin embargoul la vinuri, prin retorica domnului Rogozin  și prin referendumul separatist  din regiunea Gagauz Eri.

Până în acest moment, ar părea că discursul comuniștilor moldoveni nu are cusur. El scoate în evidență carențele unui instrument european de politică externă care, la startul său, în 2009, a pășit cu stângul. Doar că, după eșecul summitului de la Vilnius, unde Ucraina nu a semnat asocierea politică şi economică, ideologii PCRM, voit sau nu, au omis să spună că Bruxelles-ul a fost băgat în coardele ringului de box și că devine mai maleabil față de Republica Moldova. În pragul alegerilor europarlamentare, oficialii europeni vor ieși în fața contribuabilului propriu și a opiniei publice internaționale pentru a le da raportul. Vor sau nu, euro-birocrații de la Bruxelles sunt obligați să ofere Chişinăului mai multe fonduri și mai multă asistență. Toate acestea pentru ca povestea succesului moldovenesc să fie ambalată frumos și livrată consumatorului occidental. Așa că, discursul euroscepticilor moldoveni trebuie să țină cont și de aceste nuanțe.

Cum la Chişinău se face mai multă geopolitică decât politică, pentru schițarea foii europene de parcurs, contextele, fie ele și găgăuze, sunt importante. De aici și importanța referendumului care a avut loc în sudul Republicii Moldova.
 
Într-un text dedicat referendumului găgăuz, domnul Dungaciu cere capul lui Moțoc și sugerează că reprezentanții guvernului de la Chișinău ar trebui să reacționeze în mod mai ferm. „În primul rând, nu trebuie uitat că modul de acțiune al guvernului transmite nu doar mesaje către Est, dar și către Vest. Cât poate, ce poate și cum poate guvernarea proeuropeană să reacționeze. Și dacă nu o face, dacă tace în continuare, de ce tace? În al doilea rând, modul de a reacționa al instituțiilor de la Chișinău în cazul referendumului ilegal este testul înaintea altor evoluții”, scrie domnia sa pentru publicația Timpul. Domnul Dungaciu a observat corect – reacțiile guvernului Leancă vor fi urmărite atât de Moscova, care prin vocea ambasadorului rus la Chișinău a spus că va acorda atenție regiunii găgăuze, cât și de oficialii europeni. Din aceste motive, răspunsul viitor al Cabinetului de Miniștri, dincolo de a fi ferm, trebuie să fie în consonanță deplină cu legea. Dar la răspunsul guvernului trebuie adăugat și răspunsul partidelor din coaliția de guvernământ.

Binevenita declarație comună a liderilor coaliției de guvernare a scos în evidență faptul că această criză nu a reușit să distrugă echilibrul politic existent și că cei interesați în declanșarea unui război fratricid între PD și PLDM au eșuat. Diferențele de opinii existente între cele două formațiuni politice pe marginea modificărilor la Codul Electoral, au fost depășite, iar provocările crizei găgăuze au putut fi administrate rapid.
Apariția unor forțe politice care doresc să dezbine societatea moldavă și să promoveze separatismul, este un semnal pe care  componentele din coaliția de guvernământ ar trebui să-l citească corect. În aceste momente, obligația liderilor din coaliția de guvernământ, este una singură - să treacă la acțiune! 

Anul trecut, la 6 noiembrie, PD a lansat o campanie de informare, intitulată „Respect pentru oamenii Moldovei - Scrie Europei”. Ea a fost însă de scurtă durată și nu și-a atins scopul. Anunțată de domnul Filat, campania de informare europeană a liberal democraților, întârzie. O campanie de informare comună,  ar demostra, atât în plan intern cât și în cel extern, că cele două partide pot face față oricăror provocări și că între cei doi lideri există consens. O campanie de informare europeană comună ar însemna de fapt un pact de neagresiune electorală  între PLDM și PD, iar pentru euroscepticii din PCRM ar fi un alarmant semnal.

FARFURIILE ZBURĂTOARE ALE REFERENDUMULUI DE LA COMRAT

Capul autonomiei Găgăuze, Mihail Furmuzal, anunță într-un interviu acordat pe data de 30 ianuarie, postului de radio Europa Libera, că intenția de a organiza duminică, 2 februarie, două referendumuri legate de orientarea politicii externe a Republicii Moldova ar fi legată de declarațiile cu caracter unionist ale președintelui Băsescu. ”Declarațiile făcute de către președintele României, domnul Băsescu, îi pun în gardă foarte serios pe locuitorii Găgăuziei”, afirmă domnul Furmuzal. Cronologia evenimentelor din regiunea autonomă Gagauz Eri ne demonstrează însă că referendumul din regiune nu este declanșat de declarațiile unioniste ale domnului Băsescu.

Bașcanul Găgăuziei a uitat că anunțul inițiativei de organizare a referendumului pe temele de politică externă a fost făcut pe data de 1 octombrie 2013. Inițiativa liderilor găgăuzi apărea după ce, în iunie 2013, un grup de inițiativă a colectat 5000 de semnături pentru a organiza un referendum pentru desprinderea de Republica Moldova. Declarația președintelui român a fost făcută mult mai târziu. Domnul Băsescu lansa proiectul său politic în ultima săptămână a lunii noiembrie, cu câteva zile înaintea summitului de la Vilnius de pe 28-29 noiembrie 2013. Cauza declanșării referendumului este așadar alta.

Președintele de onoare al Partidului Democrat din Moldova, domnul Dumitru Diacov, afirma într-un recent interviu că, acțiunile liderilor găgăuzi fac parte din măsurile cu caracter electoral ale formațiunilor politice de la Chișinău și că nu este vorba de acțiuni de politică externă. Recent, liderul liberal democrat Vlad Filat a considerat că, organizarea referendumului este o tentativă de destabilizare a situaţiei în sudul ţării, iar responsabilitatea pentru situaţia o poartă opoziția comunistă. Cele două afirmații vin să ne sugereze că referendumul lansat în regiune ar putea face parte dintr-un complicat ansamblu de presiuni, la care, pentru obținerea unor viitoare beneficii electorale, au recurs partidele politice parlamentare. 

În interviul acordat postului de radio Europa Liberă, șeful autonomiei Găgăuze, Mihail Furmuzal, a afirmat că seria de acțiuni de destabilizare a situației din sudul Republicii Moldova a fost organizată de Partidul Democrat. “Eu am văzut foarte bine în Găgăuzia cum au fost cumpărați deputații cu bani mulți. Cine face acest lucru? Cine a organizat tentativa de a răsturna puterea și a-l demite pe bașcanul Găgăuziei? Partidul Democrat a organizat. Toate posturile de televiziune din subordinea Partidului Democrat prezentau reportaje despre destabilizarea situației din autonomie. Cine i-a arătat pe acei bolnavi psihici, pe care îi adunase Partidul Democrat, în fața executivului local al Găgăuziei, care au terfelit autonomia prin toate mijloacele mass-media? Parcă bașcanul a făcut-o? Aceasta s-a făcut de la Chișinău.”

Chiar dacă o importantă delegație de înalți demnitari de la Chișinău, compusă din primul ministru Iurie Leancă, președintele Parlamentului Igor Corman, miniștri și deputați, s-a deplasat în Găgăuzia pentru a încerca să convingă factorii de decizie din Adunarea Populară și Comitetul Executiv să renunțe la referendum, acest lucru nu s-a întâmplat. Discuțiile nu au dus la nici un rezultat, în acest mod instituțiile statale moldovenești au fost discreditate.  Acțiunile destabilizatoare din regiunea Găgăuză pun sub presiune imaginea primului ministru moldovean, cel care este direct răspunzător de bunul mers al lucrurilor în stat. 

Ce s-a întâmplat? Unde s-a greșit? 

Dincolo de umbrele aduse motorului integrării europene – PLDM, care prin intermediul coaliției de guvernare sunt la cârma statului moldovean, consecințele referendumului din Găgăuzia nu sunt atât de dramatice. Declarat ca fiind unul consultativ, el nu are un rol decisiv.  Dacă rezultatele nu vor fi în favoarea politicii de integrare europeană promovată de Chișinău, acestea nu pot produce nici un efect legal asupra deciziilor guvernării.  Referendumul poate fi un bun pretext pentru ca anunța campanie a liberal democraților în vederea promovării integrării europene a statului să fie mult mai eficace. 

Până una alta nu putem să nu constatăm existența a doi factori care pot face ca referendumul din 2 februarie să fie considerat nevalabil :  pragul înalt de prezență la vot și temperaturile de minus 10, -15 grade Celsius.  Aceste două componente pun la îndoială reușita referendumului. 

Cine are totuși interesul de a șifona imaginea primului ministru Iurie Leancă? 

Domnul Furmuzal a fost cel care a afirmat că tentativele de destabilizare a situației din regiunea Găgăuză ar fi organizate de Partidul Democrat. Desigur că nu îl putem crede pe domnul Furmuzal doar pe cuvânt. Dacă am face-o, am putea constata că, oalele care se sparg în capul cabinetul Leancă vin din partea colegilor care își doresc modificarea Codui Electoral – o deducție care pune la îndoială reciprocitatea bunelor intenții ale formațiunilor politice din actuala coaliție. Liderii acestor partide ne-au spus că nu e timp pentru defetism și că de dragul integrării europene, chiar dacă modificările la Codul Electoral nu vor fi făcute, coaliția va fi păstrată. 

Așadar, pe domnul Furmuzal, nu îl cred iar deducția referitoare la existența farfuriilor zburătoare e falsă.