PUTIN L-A FUGĂRIT PE DUMNEZEU DIN KREMLIN

Ce consecințe are alipirea Crimeei la Rusia, anunțată de Putin, pentru Ucraina și pentru regiune?

În spațiul Comunității Statelor Independente, spațiu din care face parte și Republica Moldova accesul ușor la mediile de informare ruse vin să ofere o deschidere și la opiniile politice promovate de Moscova. Citite corect, acestea oferă  un răspuns referitor la motivația riscantelor gesturi ale Kremlinului. Vladimir Putin, în discursul referitor la anexarea Crimeei, a vorbit în mod deschis despre revizuirea consecințelor destrămării Uniunii Sovietice. Autoritățile ruse au perceput crearea Parteneriatului Estic ca o ofensivă a Uniunii Europene și a NATO către fostele state sovietice, țări considerate de către administrația Putin ca făcând parte din sfera de influență rusă. Riscanta contraofensivă pusă în aplicare de președintele rus a revizuit rezultatele a ceea filozoful A. Dughin numește „capitularea URSS“ în fața Occidentului și a pus la îndoială capacitatea OSCE de garant a documentelor semnate la Helsinki. A-l da pe Dumnezeul catolic afară din Kremlin, e un gest care vine să ne spună că dacă occidentul catolic își doresc o reglementare pașnică a conflictului ucrainean va fi pus în situația de a ține cont de doleanțele ortodoxiei rusești. Odată ce opțiunea pro-europeană a Ucrainei a eșuat datorită rezistenței provinciilor rusești, opțiunea pro-Eurasia la fel, datorită provinciilor vest-ucrainene, putem presupune că un stat ucrainean întreg, fie el și fără peninsula Crimeea, ar putea fi doar unul  federal. În acest caz o eventuală aderare a Kievului la UE și/sau NATO va putea fi relativ ușor blocată. Este modul ales pentru a ține departe de frontierele Federației Ruse, deci și ale ortodoxiei,  această așa numită „ofensivă occidentală”.

Cum se explică cererea autorităților transnistrene de alipire la Rusia? Urmează un referendum și în Transnistria?

Lansarea la Tiraspol a filialei Institutului Rus de Cercetări Strategice a oferit posibilitate directorului acestei organizații, Leonid Reșetnicov, să afirme că recunoașterea independenței  regiunii transnistrene ar fi o chestiune inevitabilă. Afirmația domniei sale, a fost făcută în cadrul unei mese rotunde la care a participat șeful administrației transnistrene, Evgheni Șevciuk , și cel al Departamentului de Externe al regiunii separatiste, Nina Ștanski. Spusele domnului Reșetnikov, despre care se spune că ar fi un apropiat al serviciilor inteligente ruse, au sunat ca o invitație la acțiune. Lor le-a urmat scrisoarea adresată de către liderul  Sovietului Suprem al regiunii separatiste, legislativul local, către Duma de Stat prin care se cerea anexarea regiunii transnistrene la Federația Rusă. Motivul invocat ține de numărul mare de cetățeni ruși domiciliați în regiune dar și de rezultatele unui referendum efectuat în septembrie 2006 în care 98,7% din participanți și-au exprimat opțiunea ca regiunea să facă parte componentă a Federației Ruse. Efervescența apărută în jurul regiunii secesioniste moldovenești este o consecință  a escaladării conflictului ruso-ucrainean. Oficialii tiraspoleni sunt beneficiarii direcți ai discursurilor oficialilor ruşi care susţin proiectul secesionist și ai asistenţei economice şi informaţionale din Federația Rusă. Dependentă din punct de vedere comercial de regiunea Odesa, care a rămas loială noului regim instalat la Kiev, pe de altă parte subordonată interesului rus, conducerea separatistă pare a fi împinsă în situația de a juca un rol mai activ în planurile ruse. Dar în condițiile în care o treime din locuitorii regiunii transnistrene sunt de etnie ucraineană, iar peste 100 de mii dintre ei sunt posesori ai pașapoartelor ucrainene, administrația de la Tiraspol face o echilibristică periculoasă.

Ce efecte pentru securitatea Republicii Moldova și a României au aceste evoluții?

Deputații moldoveni s-au reunit pe 21 martie într-o ședinţă cu uşile închise, unde au discutat despre securitatea statului moldovean. La ea au fost invitaţi şi reprezentanţii ministerelor care au atribuţii la menținerea ordinii și securității statului moldovean, precum şi șeful Serviciului de Informaţii şi Securitate. La finalul întâlnirii nu a fost adoptată nici o hotărâre. Președintele Parlamentului moldovean, Igor Corman, a spus presei că, deşi situaţia din regiune este tensionată, nu există motive de panică. Există însă mari spaime. Tocmai existența acestora a făcut posibilă întâlnirea de la Iași, din 19 martie, a președintelui moldovean Nicolae Timofti cu omologul său român Traian Băsescu unde s-a discutat și despre riscurile de securitate din regiune. Pe fondul cri­zei din Ucraina, Chișinăul a obținut neașteptate progrese pe agen­da asocierii la Uniunea Europeană, dar există suficiente semnale care vin să-i pună în gardă pe liderii coaliției de guvernământ din Republica Moldova – referendumul din Comrat și echilibristica transnistreană, dar și anunțatele proteste ale opoziției comuniștilor moldoveni sunt doar câteva din provocările cărora echipa condusă de premierul Leancă trebuie să le facă față. În condițiile în care România este membru al NATO și are amplasată pe teritoriul ei o bază americană, riscurile de securitate pentru statul român sunt reduse. Pentru modul de reacție la criza ucraineană din 1 martie, președintele Băsescu trebuie felicitat. Bucureștiul a reacționat în mare viteză – după ședința de urgență cu șefii structurilor de securitate ai statului român, președintele român a transmis presei un comunicat în care se arată că "România nu este afectată direct de situația din Ucraina și nu există riscuri imediate la adresa securitătii naționale a statului român". Din păcate, cercetătorul spațiului sovietic, Octavian Milewski are perfectă dreptate atunci când afirmă că, la Chișinău,< nimeni nu poate să prevadă un răs­puns dacă a fost vreodată cineva în stare să oprească Rusia atunci când aceasta a vrut să cu­ce­rească vreun teritoriu „din spațiul său vital“>.

Se va schimba poziția Ucrainei față de conflictul transnistrean în acest context?

Legăturile economice strânse pe care le are Tiraspolul cu regiunea Odesa mă fac să nu cred într-o eventuală escaladare a conflictului din regiunea transnistreană ori o eventuală blocadă economică a Transnistriei de către Kievul oficial. Dar există o strânsă legătură între modul de reglementare a conflictului transnistrean și cel din Ucraina. Într-un interviu oferit pentru portalul on-line ziare.com, directorul Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale al Academiei Romane, Dan Dungaciu, afirmă că, un posibil scenariu de reglementare gândit de Moscova ar putea fi unul federalist, o soluție "europeană" pe care ambele părți o vor putea vinde publicului. Domnia sa spune însă că acest scenariu este unul extrem de negativ pentru Republica Moldova, existând în acest caz riscul exportului său ca viitoare metodă de reglementare a conflictului transnistrean. Sunt de acord cu această teză, însă, o altă evoluție a scenariului de reglementare pașnică a conflictului geopolitic ucrainean poate fi luată în considerare. Dacă se dorește o rezolvare pașnică a problemei crimeene și un stat ucrainean întreg, statele occidentale vor fi puse în situația de a accepta o Ucraină federală. Abia atunci vom constata că acest „cui al lui Pepelea”, ar putea fura viitorul Republicii Moldova. Politicienii moldoveni vor trebui atunci să facă față dilemei – păstrarea statului moldovean în granițele lui de astăzi, ori federalismul care va menține Chișinăul în siajul rus.  Tertium non datur!

Interviu oferit publicatiei Epoch Times.

REPUBLICA FEDERALĂ MOLDOVA

”Unirea Republicii Moldova cu România este periculoasă şi de speriat. Două milioane de oameni în plus cu drept de vot, care nu au trăit şi nu sunt obişnuiţi cu România, ar schimba toată politica României”. Declarația a fost făcută de către Matthew Rojansky, directorul adjunct al Programului Rusia şi Eurasia din Centrul Carnegie. Acestei declarații îi urmează o alta, care spune că "dacă România şi Rusia s-ar putea reconcilia pe modelul Polonia-Rusia, s-ar crea un mediu mai favorabil pentru rezolvarea conflictului dintre Republica Moldova şi Transnistria şi atingerea unui compromis durabil.''

Prima afirmaţie a fost făcută  la Iași, în cadrul unei conferinţe susţinute la Facultatea de Istorie a Universităţii Alexandru Ioan Cuza. Au urmat apoi o altă conferinţă susţinută de Rojansky la Bacău şi apoi conferinţa de la Ambasada SUA de la Bucureşti, unde a fost făcută cea de a doua declaraţie.

Agenția Mediafax, notează că diplomatul american a schițat în linii mari planul apropierii României de Rusia. ’’ Nu vorbesc de asumarea oficială a unor responsabilităţi, scuze oficiale la nivel parlamentar sau prezidenţial, dar o simplă deschidere a arhivelor ori accesul liber la informaţii s-ar putea face. Al doilea lucru pe care îl puteți face se referă la vizitele la nivel înalţ (...), un discurs important similar cu cel ţinut de Joe Biden la Munchen, care a fost foarte bine primit la Moscova. E adevărat că a fost urmat şi de substanţă. Aţi putea avea un discurs asemănător, poziții ale grupurilor de studenţi, ale cultelor religioase, ale mediului de afaceri’’, a spus Rojansky. 

Conferințele lui Rojansky în România vin să sugereze o schimbare de atitudine a statului american în sud estul Europei.  Acest personaj bine înfipt în politica externă americană, care a condus iniţiative bipartite la nivel înalt, menite să conducă la îmbunătăţirea relaţiilor dintre SUA şi Rusia, care a fost consultant în conflictul arabo-israelian, un vorbitor fluent de rusă şi ebraică, vorbind la Ambasada SUA la București, sugerează de fapt oficialilor români să-şi modifice modul de abordare al relaţiilor cu Moscova. De la tribuna oferită de ambasada americană la București el a explicat clar că pentru România ar fi indicat să caute reconciliere cu Rusia în ciuda tuturor problemelor istorice şi că SUA, de facto, susţine abordarea Federaţiei Ruse în privinţa Republicii Moldova.

Pe fundalul acestei sugerate schimbări de atitudine a statului american vin datele Barometrului Socio-Politic dat publicității la data de 5 iunie. Potrivit acestor cercetări sociologice, comuniștii moldoveni  ar primi un număr aproape dublu de voturi decât PLDM, PD și PL la un loc dacă alegerile ar avea loc în această săptămână. Astfel, PCRM ar avea 39% din sufragii, în vreme ce PLDM ar primi 12,6% din voturi, PD și PL s-ar „bucura” de opțiunile a 8,6%, respectiv 7,5% dintre alegători. 

Datele atestă o creștere a simpatiei electoratului față de opoziția comunistă. Față de sondajul IMAS realizat în toamna anului trecut, tendința este evidentă. În urmă cu mai bine de jumătate de an, comuniștii acumulau 24% din voturile alegătorilor, fiind urmați de Partidul Liberal Democrat cu 21%, Partidul Liberal - 8%, Partidul Democrat din Moldova - 8%.

Opiniile referitoare la vectorii de dezvoltare a politicii externe sunt mai mult decât grăitoare. 64% dintre participanţii la sondajul IMAS cred că Rusia vrea mai mult bine decât rău Republicii Moldova, în timp ce doar 54% dintre aceştia cred acelaşi lucru despre Uniunea Europeană. Totodată, când sunt întrebaţi de cine ar trebui să se apropie mai mult R. Moldova, de UE sau de Rusia, cetăţenii care au participat la sondaj au avut păreri împărţite. 36% au spus că politica externă a R. Moldova ar trebui să fie îndreptată spre Rusia, şi tot 36% au zis că aceasta trebuie să fie îndreptată spre UE.

Totuşi, dacă duminica viitoare, ei ar fi puşi să aleagă, 51% ar alege UE în detrimentul Uniunii Vamale Rusia-Belarus, Kazahstan.

Semnalul de alarmă tras de către sondajul IMAS vine să ne confirme faptul că alegerile anticipate aveau un singur câștigător - PCRM. Deși criticată de către observatorii politici, formarea noii coaliții de guvernământ a fost singura soluție viabilă pentru păstrarea statului moldav în siajul reformelor europene. Dacă este adevărată aserțiunea precum că SUA împinge România spre Rusia atunci posibilele schimbări de atitudine ale Bucureștiului oficial față de Moscova vor atrage după sine apariția unor noi forme de rezolvare a conflictului transnistrean dar și a unor noi abordări a privilegiatei relații moldo – române. În aceste condiții se pare că viitoarea Moldovă va fi una federală!