PUTIN L-A FUGĂRIT PE DUMNEZEU DIN KREMLIN

Ce consecințe are alipirea Crimeei la Rusia, anunțată de Putin, pentru Ucraina și pentru regiune?

În spațiul Comunității Statelor Independente, spațiu din care face parte și Republica Moldova accesul ușor la mediile de informare ruse vin să ofere o deschidere și la opiniile politice promovate de Moscova. Citite corect, acestea oferă  un răspuns referitor la motivația riscantelor gesturi ale Kremlinului. Vladimir Putin, în discursul referitor la anexarea Crimeei, a vorbit în mod deschis despre revizuirea consecințelor destrămării Uniunii Sovietice. Autoritățile ruse au perceput crearea Parteneriatului Estic ca o ofensivă a Uniunii Europene și a NATO către fostele state sovietice, țări considerate de către administrația Putin ca făcând parte din sfera de influență rusă. Riscanta contraofensivă pusă în aplicare de președintele rus a revizuit rezultatele a ceea filozoful A. Dughin numește „capitularea URSS“ în fața Occidentului și a pus la îndoială capacitatea OSCE de garant a documentelor semnate la Helsinki. A-l da pe Dumnezeul catolic afară din Kremlin, e un gest care vine să ne spună că dacă occidentul catolic își doresc o reglementare pașnică a conflictului ucrainean va fi pus în situația de a ține cont de doleanțele ortodoxiei rusești. Odată ce opțiunea pro-europeană a Ucrainei a eșuat datorită rezistenței provinciilor rusești, opțiunea pro-Eurasia la fel, datorită provinciilor vest-ucrainene, putem presupune că un stat ucrainean întreg, fie el și fără peninsula Crimeea, ar putea fi doar unul  federal. În acest caz o eventuală aderare a Kievului la UE și/sau NATO va putea fi relativ ușor blocată. Este modul ales pentru a ține departe de frontierele Federației Ruse, deci și ale ortodoxiei,  această așa numită „ofensivă occidentală”.

Cum se explică cererea autorităților transnistrene de alipire la Rusia? Urmează un referendum și în Transnistria?

Lansarea la Tiraspol a filialei Institutului Rus de Cercetări Strategice a oferit posibilitate directorului acestei organizații, Leonid Reșetnicov, să afirme că recunoașterea independenței  regiunii transnistrene ar fi o chestiune inevitabilă. Afirmația domniei sale, a fost făcută în cadrul unei mese rotunde la care a participat șeful administrației transnistrene, Evgheni Șevciuk , și cel al Departamentului de Externe al regiunii separatiste, Nina Ștanski. Spusele domnului Reșetnikov, despre care se spune că ar fi un apropiat al serviciilor inteligente ruse, au sunat ca o invitație la acțiune. Lor le-a urmat scrisoarea adresată de către liderul  Sovietului Suprem al regiunii separatiste, legislativul local, către Duma de Stat prin care se cerea anexarea regiunii transnistrene la Federația Rusă. Motivul invocat ține de numărul mare de cetățeni ruși domiciliați în regiune dar și de rezultatele unui referendum efectuat în septembrie 2006 în care 98,7% din participanți și-au exprimat opțiunea ca regiunea să facă parte componentă a Federației Ruse. Efervescența apărută în jurul regiunii secesioniste moldovenești este o consecință  a escaladării conflictului ruso-ucrainean. Oficialii tiraspoleni sunt beneficiarii direcți ai discursurilor oficialilor ruşi care susţin proiectul secesionist și ai asistenţei economice şi informaţionale din Federația Rusă. Dependentă din punct de vedere comercial de regiunea Odesa, care a rămas loială noului regim instalat la Kiev, pe de altă parte subordonată interesului rus, conducerea separatistă pare a fi împinsă în situația de a juca un rol mai activ în planurile ruse. Dar în condițiile în care o treime din locuitorii regiunii transnistrene sunt de etnie ucraineană, iar peste 100 de mii dintre ei sunt posesori ai pașapoartelor ucrainene, administrația de la Tiraspol face o echilibristică periculoasă.

Ce efecte pentru securitatea Republicii Moldova și a României au aceste evoluții?

Deputații moldoveni s-au reunit pe 21 martie într-o ședinţă cu uşile închise, unde au discutat despre securitatea statului moldovean. La ea au fost invitaţi şi reprezentanţii ministerelor care au atribuţii la menținerea ordinii și securității statului moldovean, precum şi șeful Serviciului de Informaţii şi Securitate. La finalul întâlnirii nu a fost adoptată nici o hotărâre. Președintele Parlamentului moldovean, Igor Corman, a spus presei că, deşi situaţia din regiune este tensionată, nu există motive de panică. Există însă mari spaime. Tocmai existența acestora a făcut posibilă întâlnirea de la Iași, din 19 martie, a președintelui moldovean Nicolae Timofti cu omologul său român Traian Băsescu unde s-a discutat și despre riscurile de securitate din regiune. Pe fondul cri­zei din Ucraina, Chișinăul a obținut neașteptate progrese pe agen­da asocierii la Uniunea Europeană, dar există suficiente semnale care vin să-i pună în gardă pe liderii coaliției de guvernământ din Republica Moldova – referendumul din Comrat și echilibristica transnistreană, dar și anunțatele proteste ale opoziției comuniștilor moldoveni sunt doar câteva din provocările cărora echipa condusă de premierul Leancă trebuie să le facă față. În condițiile în care România este membru al NATO și are amplasată pe teritoriul ei o bază americană, riscurile de securitate pentru statul român sunt reduse. Pentru modul de reacție la criza ucraineană din 1 martie, președintele Băsescu trebuie felicitat. Bucureștiul a reacționat în mare viteză – după ședința de urgență cu șefii structurilor de securitate ai statului român, președintele român a transmis presei un comunicat în care se arată că "România nu este afectată direct de situația din Ucraina și nu există riscuri imediate la adresa securitătii naționale a statului român". Din păcate, cercetătorul spațiului sovietic, Octavian Milewski are perfectă dreptate atunci când afirmă că, la Chișinău,< nimeni nu poate să prevadă un răs­puns dacă a fost vreodată cineva în stare să oprească Rusia atunci când aceasta a vrut să cu­ce­rească vreun teritoriu „din spațiul său vital“>.

Se va schimba poziția Ucrainei față de conflictul transnistrean în acest context?

Legăturile economice strânse pe care le are Tiraspolul cu regiunea Odesa mă fac să nu cred într-o eventuală escaladare a conflictului din regiunea transnistreană ori o eventuală blocadă economică a Transnistriei de către Kievul oficial. Dar există o strânsă legătură între modul de reglementare a conflictului transnistrean și cel din Ucraina. Într-un interviu oferit pentru portalul on-line ziare.com, directorul Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale al Academiei Romane, Dan Dungaciu, afirmă că, un posibil scenariu de reglementare gândit de Moscova ar putea fi unul federalist, o soluție "europeană" pe care ambele părți o vor putea vinde publicului. Domnia sa spune însă că acest scenariu este unul extrem de negativ pentru Republica Moldova, existând în acest caz riscul exportului său ca viitoare metodă de reglementare a conflictului transnistrean. Sunt de acord cu această teză, însă, o altă evoluție a scenariului de reglementare pașnică a conflictului geopolitic ucrainean poate fi luată în considerare. Dacă se dorește o rezolvare pașnică a problemei crimeene și un stat ucrainean întreg, statele occidentale vor fi puse în situația de a accepta o Ucraină federală. Abia atunci vom constata că acest „cui al lui Pepelea”, ar putea fura viitorul Republicii Moldova. Politicienii moldoveni vor trebui atunci să facă față dilemei – păstrarea statului moldovean în granițele lui de astăzi, ori federalismul care va menține Chișinăul în siajul rus.  Tertium non datur!

Interviu oferit publicatiei Epoch Times.

UN MĂRȚIȘOR FEDERAL PENTRU UCRAINA

“Republica Moldova își exprimă profunda îngrijorare în legătură cu ultimele evoluții din Ucraina, în special privind situația în jurul peninsulei Crimeea, și acțiunile cu caracter militar întreprinse de autoritățile Federației Ruse.” Comunicatul Președinției statului moldovean a apărut târziu, semn că instituția prezidențială a negociat cu celelalte instituții ale arcului guvernamental – Parlamentul și Guvernul, modul și formula de comunicare. 

Multor politicieni moldoveni, criza ucraineană de sâmbătă, 1 martie, le-a stricat somnul de după-amiază. Șeful Parlamentului de la Chișinău, Igor Corman, se afla în vizită oficială în Canada și Statele Unite, premierul Iurie Leancă se afla în pregătiri pentru a pleca la Washington,  iar alți oficiali se aflau la deschiderea festivalului de muzică „Mărțișor 2014” și aveau telefoanele mobile deconectate.

Așa că, timpul de reacție al instuțiilor statului moldovean a fost mult prea lung. Până să se formuleze propoziția prin care statul moldovean “subliniază importanța respectării suveranității și integrității teritoriale a Ucrainei și neadmiterii violării principiilor dreptului internațional”, pe rețelele de socializare, liderul liberal democraților moldoveni, ex-premierul Vlad Filat își asuma responsabilitatea pentru a afirma că „tratatele și convențiile care asigură suveranitatea acestui stat trebuie să fie respectate” și că „deciziile Federației Ruse afectează grav pacea și liniștea din regiune” - scurt, clar și cuprinzător. Și oarecum riscant.

Pentru domnul Putin, poziția oficială a Republicii Moldova față de decizia Rusiei de a trimite trupe militare în estul și sudul Ucrainei, costă mai puțin. Mai importantă pentru diplomații ruși aflați la Chișinău a fost monitorizarea vitezei de reacție a factorilor de decizie moldoveni. 

Deocamdată, decizia Consiliului Federaţiei Ruse de a merge pe mâna lui Putin, nu a fost urmată de măsuri militare concrete. E drept că înaintea deciziei Parlamentului Rus de a interveni în Crimeea, instituțiile administrative din Simferopol și aeroportul internațional din oraș au fost ocupate de forțe militare despre care presa internațională afirmă că ar aparține trupelor ruse dislocate în Crimeea. 

“Strănutul” rusesc a stîrnit déjà panică: miniştrii Afacerilor Externe ai Franţei şi Germaniei, Laurent Fabius şi Frank-Walter Steinmeier, și-au anulat vizita comună în Republica Moldova și Georgia. Ministerul german de Externe informează că cei doi se vor întruni, luni, 3 martie, la Bruxelles într-o ședință de urgență la care va participa și comisarul European pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate, Catherine Ashton. Iar președintele american Barack Obama a avut o conversație telefonică, cu Putin care a durat 90 de minute. 

Bucureștiul a reacționat și el în viteză – după ședința de urgență cu șefii structurilor de securitate ai statului român, președintele Băsescu transmis presei un comunicat în care se arată că "România nu este afectată direct de situația din Ucraina și nu există riscuri imediate la adresa securitătii naționale a statului român". Prezent la o emisiune a postului Pro TV, șeful statului român a fost mai nuanțat și a afirmat că liderul rus, Vladimir Putin, "își apără interesele strategice". Potrivit președintelui român, “confruntarea se va încheia cu apariția unui nou conflict înghețat, și prin obținerea unui statut extrem de favorabil al Crimeei pentru Federația Rusă și cu o mărire a resurselor militare dislocate de Rusia pe teritoriul Crimeii". "Rusia nu va renunța la Crimeea, noua putere democratică de la Kiev a făcut o eroare fundamentală: a anulat exact legea care permitea folosirea limbii materne pentru minorități", a concluzionat președintele Băsescu.

 

Profesorul universitar Ionel Nicu Sava, a pus punctele la locul lor: “În Ucraina, opțiunea pro-Europa a eșuat lamentabil datorită rezistenței provinciilor rusești, opțiunea pro-Eurasia la fel, datorită revoluției provinciilor vest-ucrainiene. Costurile au fost suportate, pe rând, de minoritățile neucrainiene și, apoi, de majoritatea ucraineană. Vecinii au fost, cu toții, afectați la rândul lor. UE și FMI decontează, la fiecare 10 ani, falimentul Ucrainei. Pentru ce ar trebui să investim, așa cum afirmă domnul  Brezezinski, într-o Ucraină pro-Europa și anti-Rusia și să facem cu toții sacrificii pentru a salva democrația de la Kiev, dacă, pe termen mediu și lung, statul ucrainean devine oricum falimentar? Doar pentru a-i da o lecție domnului Putin? În felul acesta și viceversa este la fel de validă.”

Într-adevăr, occidentalii, au știut mereu ce se întâmplă în Ucraina, iar numirea lui Iațeniuk ,un apropiat al doamnei Timoșenko în funcția de prim ministru și abrogarea legii cu privire la limbile naționale pe teritoriul Ucrainei au fost erori tactice de proporții. Ele au amplificat senzația de reticență a europenilor față de complicata situație din interiorul Ucrainei. Tocmai această abținere a făcut posibilă o promtă și cinică reacție a Moscovei. 

Atunci când afirmă că, “europenii trebuie să vină cu un plan concret de salvare a Ucrainei, altfel, totul e poveste", domnul Băsescu știe ce spune. Din nefericire, costurile, fie ele economice, fie ele militare, sunt prea ridicate. Planuri de salvare nu vor fi iar trupele ruse, cele care sunt déjà în Crimeea vor rămâne dislocate în regiune. Referendumul cu privire la statutul autonomiei peninsulei a fost amânat pentru data de 30 martie. Posibil ca tot atunci să aibă loc consultări populare și în alte regiuni ale statului ucrainean locuite de etnicii ruși. Consultări al căror rezultat poate fi intuit, nu-i așa?

Federația Rusă nu va risca să își trimită alte trupe pe teritoriul statului ucrainean. Îi sunt de ajuns cele care se află déjà acolo. Ucraina va rămâne întreagă. Cu o singură condiție – federalizarea ei. În viitoarea federație, Crimeea și regiunile de est vor avea o mai mare autonomie, pentru ca atunci când situația politică o va cere, să poată bloca aderarea Ucrainei la UE și/sau NATO. Desigur pentru federalizarea Ucrainei trebuiesc făcute manevre militare - ele au loc pentru "menținerea păcii”. Altfel mărțișorul federal nu va fi acceptat.

PS
Fotografia aparține domnului Dan Helciug. Multumesc domnului Andrei Partoș pentru distribuția ei.

CHIȘINĂUL NU E KIEV

Observatorii vieții politice din Ucraina afirmă că statul vecin este încă amenințat de separatism. Is it time for Ukraine to split up ? , titlul unui material apărut în publicația „The Atlantic”, exprimă pe față îngrijorările față de o posibilă explozie a statului ucrainean.  Desigur fuga lui Ianukovici, eliberarea Iuliei Timoșenko, dărâmarea simbolurilor sovietice duc spre ceea ce se poate numi victoria poporului ucrainean în fața Kremlinului - strategii ruși nu a reușit să impună întregii Ucraine un regim de tipul celui din Belarus. Deocamdată, avem doua Ucraine - una condusa de Radă, care l-a demis pe Ianukovici și o alta care se pare că e condusă de Congresul de la Harkov, care îl recunoaște pe Ianukovici și este sprijinită de Kremlin. În aceste condiții orice escaladare a conflictului ucrainean este posibilă.

Evoluțiile politice din Ucraina influențează și situația din Republica Moldova. Ucraina nu este numai o țară vecină Republicii Moldova ci este și țara de care pe moldoveni îi leagă foarte multe lucruri, începând de la economie, relații interumane până la un parcurs aproape comun de integrare europeană. Cu mai bine de 15 ani în umră, cardinalul din umbră al politicii externe americane, Zbigniew Brzezinski, afirma că soarta Republicii Moldova este strâns legată de evoluțiile politice din Ucraina. În condițiile date, strategii de la Moscova pot cu greu menține Chișinăul în sfera de interese a Federației Ruse, ei pot reactiva doar pericolele vechi – pericolul găgăuz, pe cel transnistrean și pe cel comunist.  

Surse din interiorul Adunării Generale a Coaliției Pro-Europene au confirmat că la ședința din 20 februarie s-a discutat și despre situația din Ucraina. Anunțul liderilor coaliției de guvernământ că în scurt timp partidele din care fac parte vor lansa o campanie de informare comună privind integrarea europeană a fost făcut după această întrevedere. 

Criza de la Kiev i-a făcut pe cei trei lideri de partid să apară împreună la o emisiune de televiziune și să afirme în comun acord că diferențele de opinie au fost depășite. Lansarea unei campanii de informare europeană comună însemnă de fapt un pact de neagresiune electorală  între PLDM și PD. Euroscepticii din PCRM, care și-ar fi dorit reeditarea scenariului din Maidanul de la Kiev în Piața Marii Adunări Naționale sunt puși într-o situație dificilă – campania de informare pro-europeană reduce considerabil numărul adepților integrării în Uniunea Vamală, deci și o prezență masivă la potențialele demonstrații de protest ale PCRM-ului.

Comisarul european pentru justiție, Viviane Reding afirma recent că "prezenţa Iuliei Timoşenko în Maidan este o mişcare europeană puternică, pentru democraţie şi pentru statul de drept din Ucraina”, un comunicat al Casei Albe saluta "acţiunea constructivă a Parlamentului ucrainean". Felicitările primite de către deputații ucraineni demonstrează că că sprijinul primit de domniile lor a contat. Doar un singur politician moldovean a fost prezent pe scena Euromaidanului – liderul PLDM Vlad Filat. El s-a numărat printre cei care au îndrăznit să sfideze istoria și să acorde sprijin moral atunci când nimeni nu credea că poporul ucrainean va avea sorți de izbândă. Contactele pe care le are în familia politică a popularilor europeni l-au făcut să fie un politician informat. Pe fundalul incert al evoluțiilor furtunii politice din vecinătate, accesul la informații ar trebui să întărească coaliția pro-europeană. Filat și echipa liberal democrată este obligat însă să depună cele mai mari eforturi pentru atingerea unui scor electoral cât mai ridicat. Soliditatea câștigului alegerilor parlamentare de către partida pro-europeană depinde așadar de capacitatea de disiminare a acestor informații dar și de modul în care ceilalți lideri doresc să le asculte.

Observăm că la Chişinău se face mai multă geopolitică decât politică, iar pentru parcursul european al Republicii Moldova, contextele, de orice fel, sunt importante. În acest moment contextul ucrainean a făcut posibilă consolidarea unității partidelor democratice și pro-europene. Inamicii apropierii Moldovei de Uniunea Europeană vor face totul pentru a da peste cap toate aceste înțelegeri. Sunt optimist – Filat, Lupu și Hadârcă au înțeles că paza bună trece primejdia rea. Oricât de mult și-ar dori, comuniștii moldoveni nu vor reuși să transforme PMAN într-un sîngeros Maidan. Chișinăul nu e Kiev!