PUTIN L-A FUGĂRIT PE DUMNEZEU DIN KREMLIN

Ce consecințe are alipirea Crimeei la Rusia, anunțată de Putin, pentru Ucraina și pentru regiune?

În spațiul Comunității Statelor Independente, spațiu din care face parte și Republica Moldova accesul ușor la mediile de informare ruse vin să ofere o deschidere și la opiniile politice promovate de Moscova. Citite corect, acestea oferă  un răspuns referitor la motivația riscantelor gesturi ale Kremlinului. Vladimir Putin, în discursul referitor la anexarea Crimeei, a vorbit în mod deschis despre revizuirea consecințelor destrămării Uniunii Sovietice. Autoritățile ruse au perceput crearea Parteneriatului Estic ca o ofensivă a Uniunii Europene și a NATO către fostele state sovietice, țări considerate de către administrația Putin ca făcând parte din sfera de influență rusă. Riscanta contraofensivă pusă în aplicare de președintele rus a revizuit rezultatele a ceea filozoful A. Dughin numește „capitularea URSS“ în fața Occidentului și a pus la îndoială capacitatea OSCE de garant a documentelor semnate la Helsinki. A-l da pe Dumnezeul catolic afară din Kremlin, e un gest care vine să ne spună că dacă occidentul catolic își doresc o reglementare pașnică a conflictului ucrainean va fi pus în situația de a ține cont de doleanțele ortodoxiei rusești. Odată ce opțiunea pro-europeană a Ucrainei a eșuat datorită rezistenței provinciilor rusești, opțiunea pro-Eurasia la fel, datorită provinciilor vest-ucrainene, putem presupune că un stat ucrainean întreg, fie el și fără peninsula Crimeea, ar putea fi doar unul  federal. În acest caz o eventuală aderare a Kievului la UE și/sau NATO va putea fi relativ ușor blocată. Este modul ales pentru a ține departe de frontierele Federației Ruse, deci și ale ortodoxiei,  această așa numită „ofensivă occidentală”.

Cum se explică cererea autorităților transnistrene de alipire la Rusia? Urmează un referendum și în Transnistria?

Lansarea la Tiraspol a filialei Institutului Rus de Cercetări Strategice a oferit posibilitate directorului acestei organizații, Leonid Reșetnicov, să afirme că recunoașterea independenței  regiunii transnistrene ar fi o chestiune inevitabilă. Afirmația domniei sale, a fost făcută în cadrul unei mese rotunde la care a participat șeful administrației transnistrene, Evgheni Șevciuk , și cel al Departamentului de Externe al regiunii separatiste, Nina Ștanski. Spusele domnului Reșetnikov, despre care se spune că ar fi un apropiat al serviciilor inteligente ruse, au sunat ca o invitație la acțiune. Lor le-a urmat scrisoarea adresată de către liderul  Sovietului Suprem al regiunii separatiste, legislativul local, către Duma de Stat prin care se cerea anexarea regiunii transnistrene la Federația Rusă. Motivul invocat ține de numărul mare de cetățeni ruși domiciliați în regiune dar și de rezultatele unui referendum efectuat în septembrie 2006 în care 98,7% din participanți și-au exprimat opțiunea ca regiunea să facă parte componentă a Federației Ruse. Efervescența apărută în jurul regiunii secesioniste moldovenești este o consecință  a escaladării conflictului ruso-ucrainean. Oficialii tiraspoleni sunt beneficiarii direcți ai discursurilor oficialilor ruşi care susţin proiectul secesionist și ai asistenţei economice şi informaţionale din Federația Rusă. Dependentă din punct de vedere comercial de regiunea Odesa, care a rămas loială noului regim instalat la Kiev, pe de altă parte subordonată interesului rus, conducerea separatistă pare a fi împinsă în situația de a juca un rol mai activ în planurile ruse. Dar în condițiile în care o treime din locuitorii regiunii transnistrene sunt de etnie ucraineană, iar peste 100 de mii dintre ei sunt posesori ai pașapoartelor ucrainene, administrația de la Tiraspol face o echilibristică periculoasă.

Ce efecte pentru securitatea Republicii Moldova și a României au aceste evoluții?

Deputații moldoveni s-au reunit pe 21 martie într-o ședinţă cu uşile închise, unde au discutat despre securitatea statului moldovean. La ea au fost invitaţi şi reprezentanţii ministerelor care au atribuţii la menținerea ordinii și securității statului moldovean, precum şi șeful Serviciului de Informaţii şi Securitate. La finalul întâlnirii nu a fost adoptată nici o hotărâre. Președintele Parlamentului moldovean, Igor Corman, a spus presei că, deşi situaţia din regiune este tensionată, nu există motive de panică. Există însă mari spaime. Tocmai existența acestora a făcut posibilă întâlnirea de la Iași, din 19 martie, a președintelui moldovean Nicolae Timofti cu omologul său român Traian Băsescu unde s-a discutat și despre riscurile de securitate din regiune. Pe fondul cri­zei din Ucraina, Chișinăul a obținut neașteptate progrese pe agen­da asocierii la Uniunea Europeană, dar există suficiente semnale care vin să-i pună în gardă pe liderii coaliției de guvernământ din Republica Moldova – referendumul din Comrat și echilibristica transnistreană, dar și anunțatele proteste ale opoziției comuniștilor moldoveni sunt doar câteva din provocările cărora echipa condusă de premierul Leancă trebuie să le facă față. În condițiile în care România este membru al NATO și are amplasată pe teritoriul ei o bază americană, riscurile de securitate pentru statul român sunt reduse. Pentru modul de reacție la criza ucraineană din 1 martie, președintele Băsescu trebuie felicitat. Bucureștiul a reacționat în mare viteză – după ședința de urgență cu șefii structurilor de securitate ai statului român, președintele român a transmis presei un comunicat în care se arată că "România nu este afectată direct de situația din Ucraina și nu există riscuri imediate la adresa securitătii naționale a statului român". Din păcate, cercetătorul spațiului sovietic, Octavian Milewski are perfectă dreptate atunci când afirmă că, la Chișinău,< nimeni nu poate să prevadă un răs­puns dacă a fost vreodată cineva în stare să oprească Rusia atunci când aceasta a vrut să cu­ce­rească vreun teritoriu „din spațiul său vital“>.

Se va schimba poziția Ucrainei față de conflictul transnistrean în acest context?

Legăturile economice strânse pe care le are Tiraspolul cu regiunea Odesa mă fac să nu cred într-o eventuală escaladare a conflictului din regiunea transnistreană ori o eventuală blocadă economică a Transnistriei de către Kievul oficial. Dar există o strânsă legătură între modul de reglementare a conflictului transnistrean și cel din Ucraina. Într-un interviu oferit pentru portalul on-line ziare.com, directorul Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale al Academiei Romane, Dan Dungaciu, afirmă că, un posibil scenariu de reglementare gândit de Moscova ar putea fi unul federalist, o soluție "europeană" pe care ambele părți o vor putea vinde publicului. Domnia sa spune însă că acest scenariu este unul extrem de negativ pentru Republica Moldova, existând în acest caz riscul exportului său ca viitoare metodă de reglementare a conflictului transnistrean. Sunt de acord cu această teză, însă, o altă evoluție a scenariului de reglementare pașnică a conflictului geopolitic ucrainean poate fi luată în considerare. Dacă se dorește o rezolvare pașnică a problemei crimeene și un stat ucrainean întreg, statele occidentale vor fi puse în situația de a accepta o Ucraină federală. Abia atunci vom constata că acest „cui al lui Pepelea”, ar putea fura viitorul Republicii Moldova. Politicienii moldoveni vor trebui atunci să facă față dilemei – păstrarea statului moldovean în granițele lui de astăzi, ori federalismul care va menține Chișinăul în siajul rus.  Tertium non datur!

Interviu oferit publicatiei Epoch Times.

PODURILE LUI LEANCĂ

Construcția podurilor care leagă Republica Moldova de Uniunea Europeană, a început. Vizita la Chișinău a șefei diplomației externe a Uniunii Europene, Catherine Ashton, a fost semnalul care a dat startul.

Undă verde Chișinăului

În capitala moldavă, diplomatul european a spus că Bruxelles-ul va continua să susțină procesele de eurointegrare ale Republicii Moldova.
Ashton s-a arătat convinsă că pentru Chișinău summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius, va fi un succes și un motiv pentru a celebra bunele relații ale Moldovei cu UE.  Discursul oficial al doamnei Ashton a fost cu bătaie lungă. Dincolo de mesajele adresate oficialilor moldoveni, domnia sa nu a uitat de nevoile cetățeanului obișnuit. „Eu am fost întotdeauna impresionată de devotamentul dlui Iurie Leancă care a luptat pentru a obține susținerea partenerilor europeni în vederea clădirii un viitor prosper pentru cetățenii din Republica Moldova. Țara merge înainte, unită ca națiune, își asumă cu responsabilitate deciziile, iar autoritățile sunt determinate să ofere cetățenilor un viitor prosper. Sunt sigură că voi veți continua procesul de reforme și că oamenii vor simți zilnic că au parte de ce este mai bun”, a subliniat Ashton. 

Undă verde pentru București

Mesajul de la Chișinău al doamnei Ashton a fost înțeles și de către oficialii de la Palatul Victoria, acolo unde este sediul guvernului statului român. Neașteptata vizită a premierului Leancă la București a fost provocată și de sugestiile doamnei Ashton. E posibil ca șefa diplomației europene să fi dat undă verde oficialilor de la București pentru o mai profundă implicare în asumatul rol de avocat al Republicii Moldova în fața UE. Declarațiile de presă ale celor doi premieri, român și moldovean, despre disponibilitatea organizării unei ședințe de guvern comune dar și despre continuarea proceselor de interconexiune energetică reprezintă confirmarea faptului că Bruxelles-ul a delegat Bucureștiului o parte din atribuțiile sale. 

Atât Leancă, cât și Ponta au sugerat că vremea discursurilor a trecut.   „Relaţia dintre România şi Moldova trebuie să treacă în sfârşit, de la stadiul declaraţiilor foarte frumoase şi sentimentale, care n-au lipsit în aceşti 23 de ani, la lucruri concrete. Sper să avansăm cât mai rapid, în acest an, cu toate conectările în zona energiei, vorbesc de gazoduct, dar şi de linia de conexiune de energie electrică; de asemenea, de celelalte programe în care România şi Moldova colaborează, fie că e vorba de asistenţă, fie că e vorba de cooperare transfrontalieră”, a spus Victor Ponta.

Ședință comună a guvernelor 

Prima ședință comună de guvern moldo-română a avut loc în martie 2012 la Iași. Premierii Vlad Filat și Mihai Răzvan Ungureanu au semnat atunci Parteneriatul strategic pentru integrarea europeană a Republicii Moldova. De asemenea, s-au convenit o serie de proiecte comune transfrontaliere din domeniile transporturilor şi energiei și a fost discutat sprijinul pe care România îl va acorda pentru apropierea R. Moldova de Uniunea Europeană. Principalul proiect de pe ordinea de zi s-a fixat pe proiectul liniei electrice Fâlciu - Goteşti şi conducta de interconectare pe gaz natural Iaşi - Ungheni.

La mai bine de un an distanță putem vorbi de prezența la Chișinău a premierului român Victor Ponta care va sărbători pe 27 august,  Ziua Independentei și va inaugura împreună cu Iurie Leancă gazoductul Iași - Ungheni.

 

La cea de a doua ședință comună a celor două guverne vreau să se discute despre poduri.  În martie 2012 aflam că la ședința comună a celor două guverne ar fi trebuit să se discute și despre ridicarea podului de la Fălciu – Cantemir. Era vorba și despre constituirea unei comisii mixte moldo – române care ar fi trebuit să efectueze expertiza tehnică a tuturor podurilor rutiere de pe Prut în scopul de pregătirii documentaţiei necesare pentru ca acestea să poată fi reparate. Se pare că doar s-a discutat. Vorbelor, nu le-au urmat faptele.

Doar cinci poduri

Cinci. Doar cinci poduri. Cinci poduri care trec peste Prut. Prea puține pentru a lega. Mai mult despart.

În perioada interbelică pe Prut existau 22 de poduri, la fiecare 31 de kilometri era câte un pod. Semn că atunci eram o țară. Semn că se putea trece mai ușor peste orgolii și interese.

În prezent, pentru cei 684 de kilometri de frontieră cu România, Republica Moldova are cinci poduri rutiere Giurgiuleşti - Galaţi, Cahul - Oancea, Leuşeni - Albiţa, Sculeni - Sculeni şi Lipcani - Rădăuţi Prut.

În cei 20 de ani de independenţă, Republica Moldova şi România au reuşit să reabiliteze doar un singur pod. Podul de la Lipcani – Rădăuţi, dar și acest lucru s-a făcut cu suportul financiar al Comisiei Europene, care a oferit 11 milioane de euro. Un singur pod. Unul. Și acela făcut din bani străini. 

E timpul ca Moldova să fie legată mai strâns de Uniunea Europeană. Prin multe, cât mai multe poduri.