ȘTANSKI, PROPAGANDA RUSĂ ȘI OSCE-UL MOLDOVEAN

Directorul Institutului Rus de Cercetări Strategice, Leonid Reșetnicov, spune că recunoașterea independenței  regiunii transnistrene este o chestiune inevitabilă. Afirmația a fost făcută pe 12 martie în cadrul unei mese rotunde organizată la Tiraspol, unde a participat șeful administrației transnistrene, Evgheni Șevciuk  și reprezentantul regiunii separatiste la negocierile privind reglementarea conflictului de pe Nistru, Nina Ștanski. “Dacă la  referendumul din Crimeea, majoritatea va vota pentru reunirea cu Federația Rusă, atunci recunoașterea independenței Republicii Moldovenești Nistrene va deveni o chestiune de timp”, a spus Reșetnikov. 

Declarația lui Reșetnikov vine la câteva zile după apariția unui comentariu pe site-ul Ministerului de Externe al Federației Ruse care sugera că diplomația rusă și-ar dori ca partea moldavă să abroge Legea cu privire la principiile de reglementare a conflictului transnistrean, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova în anul 2005. Legea stabilește înființarea în regiunea transnistreană a unei unități teritorial-administrative autonome după modelul gagauz, parte inalienabilă a Republicii Moldova.

Puțin probabil ca legea votată de o sută din cei 101 deputați ai Parlamentului de La Chișinău să fie ajustată. Dar e clar că această nedorită efervescență apărută în jurul regiunii secesioniste moldovenești este o consecință a escaladării conflictului ruso-ucrainean. Serviciul de presă al Ministerului Afacerilor Externe al Ucrainei, lansa cu cîteva zile în urmă un comunicat potrivit căruia, în regiunea transnistreană se constituie detașamente pro-ruse de combatanți pentru a fi trimiși în Odesa. 

La rândul său liderul Mișcării Populară Antimafie, Sergiu Mocanu, lansa pe 11 martie, spre atenția mijloacelor de informare în masă și a misiunilor străine acreditate la Chișinău , un comunicat de presă potrivit căruia sute de militari ruși au sosit la Tiraspol tranzitând teritoriul Republicii Moldova via Aeroportul Internațional Chișinău. 

Declarațiile domnului Mocanu au fost infirmate hotărât de reprezentanții Poliției de Frontieră. La rândul lor, reprezentanții administației separtiste, au scris pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe al autoproclamatei RMN că, „informația apărută la Kiev nu corespunde realității” și i-au propus ambasadorului Ucrainei la Chișinău să se deplaseze la Tiraspol pentru a vedea că așa ceva nu se întâmplă.

Dar, vorba proverbului, nu iese foc fără fum. Oficialii tiraspoleni sunt beneficiarii direcți ai discursurilor oficialilor ruşi care susţin proiectul secesionist, și ai asistenţei economice şi informaţionale din Federația Rusă. Dependentă din punct de vedere comercial de regiunea Odesa, care a rămas loială noului regim instalat la Kiev, pe de altă parte subordonată interesului rus, conducerea separatistă poate fi împinsă discret în situația în care ar juca un rol mai activ în planurile stategice ruse, în rândul experților militari există deja temerea că regimul separatist ar putea deveni furnizor al armamentului depus în depozitele de la Colbasna către forțele pro-ruse din regiune.

În același timp, declarațiile doamnei Ștanski de săptămâna trecută - "sperăm ca situația din Ucraina să se stabilizeze", ne spun că teama oficialilor separatiști față de "tensionarea situației", ar putea fi veridică. În condițiile în care o treime din locuitorii regiunii transnistrene sunt de etnie uraineană, iar peste 100 de mii dintre ei sunt posesori ai pașapoartelor ucrainene, dăm carte blanche, gândim că maioul ucrainean este mai aproape decât rubașka rusească și afirmăm că temerile au o firească motivație. 
Editorialistul moldovean Petru Bogatu nota că lansarea la Tiraspol a centrului condus de Leonid Reșetnikov, „pare a fi o continuare a liniei anunțate de ambasadorul rus la Chișinău care a spus că Federația Rusă va acorda o atenție mai mare regiunilor separatiste moldovenești și ne face să credem că este o făcătură a serviciilor speciale rusești care se înscrie în lanțul de presiuni și șantaj din partea Federației Ruse asupra Republicii Moldova.” Și asupra separatiștilor transnistreni adaog eu. 

Premierul moldovean Iurie Leancă își exprima luni, 10 martie, speranța că, pe fundalul crizei din Ucraina, liderii de la Tiraspol vor da dovadă de spirit de răspundere și vor păstra calmul regiunii lor. Cred că spusele domniei sale au fost auzite și la Tiraspol. De asta, anunțata deschidere a administrației separatiste pentru opinia publică, pentru reprezentanții misiunilor diplomatice și pentru reprezentanții mass-media, merită să fie luată în serios. Încrederea și transparența arătată de secesioniști poate fi testată. În cazul în care ea este temeinică, atât echipa condusă de domnul Eugen Carpov, cât și reprezentanții misiunii OSCE la Chișinău trebuie să-i ajute pe transnistreni  în dispoziția lor de a păstra a o relativă neutralitate. Altfel, butoiul cu pulbere transnistrean poate arunca în aer nu numai regiunea Odesa, ci întreaga regiune.

TRANSNISTRIA - FEDERALIZARE ORI LARGĂ AUTONOMIE?

Vizita lui Băsescu la Chișinău a eclipsat unul din principalele evenimente mediatice autohtone ale acestui an – participarea liderului regiunii transnistrene, Evghenii Șevciuk, la talk-show-ul  ”Politica” de la TV7. Este prima participare a unui demnitar al regiunii transnistrene la un program mediatic care se difuzează în spațiul audiovizual al Republicii Moldova. Doar jurnaliștii de la TV7 și Europa Liberă și-au reamintit despre faptul că zilele trecute  s-a împlinit un an şi jumătate de când Şevciuk şi echipa sa au preluat puterea în regiune.

Principala afirmație făcută de Șevciuk în cadrul acestui program de televiziune, ne-a spus că, din punctul de vedere al politicienilor de la Tiraspol,  în următorii trei  ani nu se vede nici o posibilitate privind integrarea, într-un stat unitar cu Republica Moldova. Șevciuk spune că după anul 2003 nu a văzut nici un document sistematic care să propună o formă de reglementare și care să merite atenția de a fi discutat.

Așadar planurile politicienilor de pe malul stâng rămân neschimbate – dobândirea recunoașterii internaționale a Republicii Moldovenești Nistrene. În același timp Federația Rusă, care este cel mai influent aliat al regiunii secesioniste, vede viitorul acesteia cu totul  altfel. După eșecul din anul 2000, privind implementarea planului Kozak, care prevedea o modalitate de federalizare a Moldovei, sunt semnale că oficialii ruși nu au renunțat la această idee.  

Politologul roman Dan Dungaciu, a fost cel care provocat opinia publică de la Chișinău și București, afirmând că pentru succesul deplin al integrării europene a statului moldav, oficialii de la Chișinău ar trebui să se gândească la un eventual scenariu de separare de regiunea secesionistă. Pe de altă parte, la Chișinău, președintele Traian Băsescu, a dat de înțeles că problema transnistreană este o piedică serioasă în drumul statului moldovean spre integrarea europeană, dar a susținut că Moldova nu ar trebui să cedeze nici o palmă de pământ.

Referindu-se la aceeași temă, liderul comuniştilor Vladimir Voronin  a făcut o declarație neașteptată. Domnia sa a spus că regiunea transnistreană ar trebui să fie în componenţa Republicii Moldova dar cu statut de republică. 

Respinsă de domnul Voronin în 2000, idea federală este una care prinde teren și la Tiraspol. Potrivit politicienilor de acolo, după ce Chișinăul, într-un mod sau altul, a respins această idee, posibilitatea planului federal de reglementare a diferendului nu a mai fost discutată la masa de negocieri. Liderul regiunii transnistrene este și mai sugestiv: „În anul 2005, autoritățile Republicii Moldova în 2005, au adoptat în mod unilateral Legea cu privire la regiunea transnistreană, în care s-a stabilit statutul de autonomie a regiunii. Nici un politician de la Tiraspol nu a fost consultat pe marginea acestui lucru. Prin urmare, există o problemă sistemică: despre ce să purtăm negocieri dacă Republica Moldova a stabilit deja care sunt limitele competențelor dispuse să le acorde regiunii? Prin urmare, atunci când vin la negocieri reprezentanții părții moldovenești, nu pot ieși din această formulă”, a specificat  Șevciuk în cadrul programului televizat.

Observăm că modul prin care Legea din anul 2005 a stabilit competențele regiunii transnistrene îi nemulțumește pe politicieni de la Tiraspol.  Premierul de la Chișinău, Iurie Leancă, a fost primul care a înțeles această nemulțumire. Domnia sa a afirmat recent că "partea moldavă s-a pronunţat, pentru discuţii, pe aceea ce se numeşte dimensiunea a treia – statutul regiunii transnistrene în cadrul unui stat. Suntem de acord să discutăm pe marginea competenţelor care vor fi delegate regiunii transnistrene, dar cu anumite linii roşii".

Declarațiilor făcute de principalii actori politici de la Chișinău pe marginea diferendului transnistrean, li se alătură viziunile actorilor de la Tiraspol. Odată ce subiecte care țin de Republica Moldova urcă pe agenda unor importante state din zona sud-est europeană, discursul transnistrean este din ce în ce mai important. Apariția acestor subiecte în discursul public reprezintă o modalitate sigură de sondare a viziunilor actorilor politici asupra acestui subiect. Provocatoarele afirmații făcute de domnul Dungaciu au făcut parte din acest arsenal. 

Toate aceste declaraţii de moment, nu duc spre o singură finalitate de rezolvare a diferedului. Pentru o claritate a viziunilor asupra subiectului transnistrean, partidele politice care fac parte din arcul guvernamental vor trebui să discute acest subiect în cadrul  Consiliilor lor Naționale. Abia atunci, cu o viziune clară și coerentă asupra lui, deputații din coaliția majoritară vor putea găsi în sesiunea de toamnă  – iarnă, ac de cojocul acestuia. Că va fi el federal ori nu, deja este o altă discuție.

TURNESOLUL LUI DUNGACIU

Dan Dungaciu afirmă că blocul militar nord atlantic ar trebui să fie implicat în negocierile pentru soluționarea conflictului transnistrean. Afirmația a fost făcută în cadrul unui interviu pe care fostul consilier al președintelui interimar al Republicii Moldova, liberalul Mihai Ghimpu, l-a acordat publicației chișinăuiene Timpul. 

Dungaciu consideră că principalul motiv pentru care autoritățile ruse ar accepta implicarea NATO în procesul 5+2 ar ține de credința Moscovei că „formatul de Consiliu Rusia-NATO ar trebui aprofundat și extins în favoarea ei. Rusia a mai făcut tentative de regândire a arhitectonicii globale de securitate, a tot vrut „comunităţi de securitate”, celebrul „Helsinki II” al președintelui Medvedev, care să depăşească vechile aranjamente de genul NATO sau OSCE”.

Potrivit distinsului profesor, în acest moment ar exista două scenarii de atragere a Federației Ruse în procesul de reglementare al diferendului transnistrean, reglementare care ar da câștig de cauză Republicii Moldova.” În primul scenariu de cooptare a Rusiei s-ar muta frontiera economică europeană în Rusia, adică Germania s-ar implica economic masiv în modernizarea Rusiei… Al doilea scenariu ar fi invers: venirea Rusiei în Europa, nu doar pe conducte, unde Rusia are tot mai multe probleme, ci la masa marilor decizii strategice. Acolo vrea Rusia.” 

Potrivit raționamentelor domniei sale în aceste cazuri “Rusia ar ceda în Transnistria”. Nimic mai fals.

Decretul liderului regiunii transnistrean Evghenii Șevciuk referitor la direcțiile principale ale politicii externe ale regiunii vin să pună în prim plan relațiile cu Federația Rusă, cu Ucraina și pe locul trei, relațiile cu Republica Moldova. Procesul de negocieri cu autoritățile chișinăuiene este calificat ca fiind  „cea de a doua prioritate a politicii externe”.

În noul concept al politicii externe a Transnistriei se declară „inviolabilitatea formatului existent de menţinere a păcii” și este menținut faptul că acesta se va „conserva până va deveni o soluţie politică cuprinzătoare şi durabilă a conflictului dintre Republica Moldova şi Transnistria”. Deci nici pomeneală de o schimbare a formatului de negocieri ori despre o eventuală implicare a NATO în formatul 5+2. 

Jurnalistul Roman Konopliov  nota într-un material apărut pe portalul on line Dniestr (http://dniester.ru/node/7679) că în regiunea transnistreană s-a instaurat o adevărată dictatură și că puterea absolută deținută de Șevciuk  nu cunoaște limite și este îndreptată chiar și împotriva cetățenilor Federației Ruse.  

Modificarea formatului de negocieri, propusă de domnul Dungaciu ar avea efectul gazului lampant turnat pe focul delicatelor relații existente între Chișinău și Tiraspol.  Prin intermediul mecanismelor de implementare ale IPAP NATO – Moldova  dar și prin participarea statului moldav la măsurile întreprinse de OSCE pentru întărirea securității, experții militari NATO cunosc foarte bine realitățile din zonă. O implicare a acestora în procesul de reglementare ar fi însă refuzată categoric de partea transnistreană, dar și de alte părți care nu își doresc o schimbare a formatului de negocieri.  

Teoretic, propunerea venită din partea mentorului liberal care  și-a împărțit biroul cu actualul șef al securității moldovenești,  ar putea fi acceptată. Venite din mediul academic și al comunităților  de experți, reacțiile la aceasta ar avea efectul unei hârtii de turnesol. Să presupunem oare că recomandarea oferită de domnia sa a fost una modelată în comunitatea sistemului inteligent moldav? Ori mai degrabă este vorba doar de invidia liberalilor moldoveni față de micile succese înregistrate de Carpov? 

Fireasca dorință a liberalilor de a fi implicați mai activ în procesul de negocieri i-au făcut să dea cu stângul în dreptul iar după dezghețul dat de întâlnirile tete-a-tete dintre Filat și Șevciuk, să ajungem în situația în care la Dublin, subiecte relativ simple, referitoare la deschiderea circulaţiei pe Podul Gura-Bâcului ori situația şcolilor cu predare în limba română din stânga Nistrului, să fie amânate pentru anul viitor. 

Implicarea blocului militar nord atlantic în procesul de negocieri ar schimba totalmente politica pașilor mici aplicată în prezent de echipa condusă de Eugen Carpov și ar scoate din ecuație ambiția liberal democraților moldoveni de a fi pionierii reconfigurării pozitive a spectrului politic de pe cele două maluri ale Nistrului. 

Turnesolul este substanță vegetală extrasă dintr-o specie de licheni care odată impregnat pe o hârtie are proprietatea de a-i schimba culoarea în roșu sub acțiunea acizilor și în albastru sub acțiunea bazelor.   

Distinsul profesor ce-o fi, acid ori bază?