FARFURIILE ZBURĂTOARE ALE REFERENDUMULUI DE LA COMRAT

Capul autonomiei Găgăuze, Mihail Furmuzal, anunță într-un interviu acordat pe data de 30 ianuarie, postului de radio Europa Libera, că intenția de a organiza duminică, 2 februarie, două referendumuri legate de orientarea politicii externe a Republicii Moldova ar fi legată de declarațiile cu caracter unionist ale președintelui Băsescu. ”Declarațiile făcute de către președintele României, domnul Băsescu, îi pun în gardă foarte serios pe locuitorii Găgăuziei”, afirmă domnul Furmuzal. Cronologia evenimentelor din regiunea autonomă Gagauz Eri ne demonstrează însă că referendumul din regiune nu este declanșat de declarațiile unioniste ale domnului Băsescu.

Bașcanul Găgăuziei a uitat că anunțul inițiativei de organizare a referendumului pe temele de politică externă a fost făcut pe data de 1 octombrie 2013. Inițiativa liderilor găgăuzi apărea după ce, în iunie 2013, un grup de inițiativă a colectat 5000 de semnături pentru a organiza un referendum pentru desprinderea de Republica Moldova. Declarația președintelui român a fost făcută mult mai târziu. Domnul Băsescu lansa proiectul său politic în ultima săptămână a lunii noiembrie, cu câteva zile înaintea summitului de la Vilnius de pe 28-29 noiembrie 2013. Cauza declanșării referendumului este așadar alta.

Președintele de onoare al Partidului Democrat din Moldova, domnul Dumitru Diacov, afirma într-un recent interviu că, acțiunile liderilor găgăuzi fac parte din măsurile cu caracter electoral ale formațiunilor politice de la Chișinău și că nu este vorba de acțiuni de politică externă. Recent, liderul liberal democrat Vlad Filat a considerat că, organizarea referendumului este o tentativă de destabilizare a situaţiei în sudul ţării, iar responsabilitatea pentru situaţia o poartă opoziția comunistă. Cele două afirmații vin să ne sugereze că referendumul lansat în regiune ar putea face parte dintr-un complicat ansamblu de presiuni, la care, pentru obținerea unor viitoare beneficii electorale, au recurs partidele politice parlamentare. 

În interviul acordat postului de radio Europa Liberă, șeful autonomiei Găgăuze, Mihail Furmuzal, a afirmat că seria de acțiuni de destabilizare a situației din sudul Republicii Moldova a fost organizată de Partidul Democrat. “Eu am văzut foarte bine în Găgăuzia cum au fost cumpărați deputații cu bani mulți. Cine face acest lucru? Cine a organizat tentativa de a răsturna puterea și a-l demite pe bașcanul Găgăuziei? Partidul Democrat a organizat. Toate posturile de televiziune din subordinea Partidului Democrat prezentau reportaje despre destabilizarea situației din autonomie. Cine i-a arătat pe acei bolnavi psihici, pe care îi adunase Partidul Democrat, în fața executivului local al Găgăuziei, care au terfelit autonomia prin toate mijloacele mass-media? Parcă bașcanul a făcut-o? Aceasta s-a făcut de la Chișinău.”

Chiar dacă o importantă delegație de înalți demnitari de la Chișinău, compusă din primul ministru Iurie Leancă, președintele Parlamentului Igor Corman, miniștri și deputați, s-a deplasat în Găgăuzia pentru a încerca să convingă factorii de decizie din Adunarea Populară și Comitetul Executiv să renunțe la referendum, acest lucru nu s-a întâmplat. Discuțiile nu au dus la nici un rezultat, în acest mod instituțiile statale moldovenești au fost discreditate.  Acțiunile destabilizatoare din regiunea Găgăuză pun sub presiune imaginea primului ministru moldovean, cel care este direct răspunzător de bunul mers al lucrurilor în stat. 

Ce s-a întâmplat? Unde s-a greșit? 

Dincolo de umbrele aduse motorului integrării europene – PLDM, care prin intermediul coaliției de guvernare sunt la cârma statului moldovean, consecințele referendumului din Găgăuzia nu sunt atât de dramatice. Declarat ca fiind unul consultativ, el nu are un rol decisiv.  Dacă rezultatele nu vor fi în favoarea politicii de integrare europeană promovată de Chișinău, acestea nu pot produce nici un efect legal asupra deciziilor guvernării.  Referendumul poate fi un bun pretext pentru ca anunța campanie a liberal democraților în vederea promovării integrării europene a statului să fie mult mai eficace. 

Până una alta nu putem să nu constatăm existența a doi factori care pot face ca referendumul din 2 februarie să fie considerat nevalabil :  pragul înalt de prezență la vot și temperaturile de minus 10, -15 grade Celsius.  Aceste două componente pun la îndoială reușita referendumului. 

Cine are totuși interesul de a șifona imaginea primului ministru Iurie Leancă? 

Domnul Furmuzal a fost cel care a afirmat că tentativele de destabilizare a situației din regiunea Găgăuză ar fi organizate de Partidul Democrat. Desigur că nu îl putem crede pe domnul Furmuzal doar pe cuvânt. Dacă am face-o, am putea constata că, oalele care se sparg în capul cabinetul Leancă vin din partea colegilor care își doresc modificarea Codui Electoral – o deducție care pune la îndoială reciprocitatea bunelor intenții ale formațiunilor politice din actuala coaliție. Liderii acestor partide ne-au spus că nu e timp pentru defetism și că de dragul integrării europene, chiar dacă modificările la Codul Electoral nu vor fi făcute, coaliția va fi păstrată. 

Așadar, pe domnul Furmuzal, nu îl cred iar deducția referitoare la existența farfuriilor zburătoare e falsă.