Cîntecul Nibelungilor

Patima, pe care o depune de la o vreme, analiza politică moldovenească, în favoarea unuia sau a altuia fenomen politic chișinăuian, mă face să cred că, aici o să îmi dați voie să fac o pauză și să mă desfășor afirmând că, unu – oricare personaj mai curățel ce poate să îngaime pe micul ecran, două fraze coerente în limba română, devine comentator politic și aici vorbim despre responsabilitatea pe care o poartă instituțiile mediatice din Republica Moldova față de telespectator, ori, doi la mână – situația din culisele puterii a ajuns atât de înghesuită încât, decidenții politici și-au scos totul la înaintare, și asta pentru că la vreme de război, orice soldat contează.

Dacă oricine poate scrie o frază cu mai multe subordonate, poate să își exprime opinia referitoare la mersul trenurilor în Republica Moldova, ne vom permite și noi să ne prefacem în Păun și să schimbăm acele de tren.

Deși părintele social-democrației moldave, Oazu Nantoi, remarca că ne aflăm în mijlocul unui război politic, îmi permit să nu fiu de acord cu acesta și să afirm că asistăm doar la împărțirea puterii. Mai bine zis la o reîmpărțire a puterii. Ciclul de putere care pentru Moldova a început în anul 2001, a luat sfârșit abia odată cu alegerile parlamentare din 28 noiembrie.

Și chiar dacă la prima vedere, fosta echipă a AIE, pare a deține suficiente mandate pentru a se impune în fața comuniștilor moldoveni care dețin cel mai mare număr de mandate, remarcăm o dată în plus că cetățeanul obișnuit a învățat să pună bețe roților politice moldovenești.

Dincolo de simpatiile europene și mediatice de care a beneficiat fosta alianță de guvernământ în frunte cu premierul Vladimir Filat, punctăm faptul că măria sa publicul informat, a votat împotriva partidelor aflate la guvernare în Republica Moldova. (Aducem aici aminte de faptul că în municipiul Chișinău, unde electorul este mai informat, comuniștii moldoveni au acumulat cu 30 de mii de voturi în plus.)

Acest ciclu de putere a luat sfârșit datorită unui electorat care nu a fost manipulat de către mass-mediile moldave ci dimpotrivă, a manipulat el însuși mediile. (Mă refer aici la tristul sfârșit al scurtei cariere de sociolog în Republica Moldova a clujeanului Vasile Dâncu, al cărui exit-poll pentru Publika TV a eșuat lamentabil.)

Un deceniu de putere neîmpărțită, a învățat societatea moldavă, care pentru a supraviețui capcanelor democrației și ale consumismului a făcut reverențe atât la stânga cât și la dreapta, că puterea trebuie împărțită. Cu atât mai mult în Moldova, locul în care avem de a face cu un conglomerat atât de delicat din punct de vedere etnic .

Puterea trebuie împărțită, le-a spus măria sa electorul moldovean, politicienilor moldoveni dându-le de rezolvat actuala ecuație a puterii.
Nu ne aflăm în război politic. Este însă o mare avalanșă de informație. O inflație de analize politice. Mai șocante, mai părtinitoare, mai informate sau ne. E firesc ca fiecare dintre partidele aflate în ecuație să încerce să își atragă de partea lor publicul. E firesc ca fiecare comentator politic aflat în solda partidului să aducă argumente pentru o variantă de configurație politică. Sunt firești înghesuielile din spatele ușilor închise, firești sunt și piedicile, coatele în stomac, pumnii în gură. Nefirești sunt însă argumentațiile că puterea nu trebuie împărțită. Nefiresc este că toți aleargă după comoara Nibelungilor fără să știe cum s-a desfășurat povestea.

Jurnalistul Eduard Ovidiu Ohanesian, într-o postare pe un site de socializare scria că la Chișinău serviciile se războiesc între ele. E posibil. Cele câteva interviuri realizate la tema serviciile secrete și alegerile parlamentare din Republica Moldova au scos la iveală faptul că există un interes crescut al tuturor sistemelor inteligente ale statelor din jurul Republicii Moldova pentru a modela dar și pentru a influența rezultatul acestor alegeri. Rezultatul alegerilor lasă însă impresia că acestea, și-au dat la picioare atât de tare, încât nici una dintre participante nu a trecut linia de finish.

Un alt coleg, îl compara pe liderul Partidului Democrat, Marian Lupu cu Ulisse. Atras de cântecul sirenelor, el ar avea de ales între Est și Vest. Catargul de care este legat eroul nimfelor contemporane este însă unul autohton. Un melanj care nu se scufundă ușor. Maleabil. Rezistent. Și pregătit pentru a face față tuturor furtunilor.

Cântecul Nibelungilor politicii moldovenești se joacă după ureche. Nici unul dintre eroi nu are sabia lui Siegfried în mâna sa și chiar dacă întâmplarea le-ar aduce-o în cale, nu o vor recunoaște. Rolurile abia se împart iar eroi contemporani autohtoni nu au terminat de citit miturile. Se joacă pentru o comoară pierdută din start.

În Etzelburg absolut nimeni nu îl recunoaște pe Gunther, și nici Siegfried nu este mai cunoscut. Dar cine va fi în locul Brunhildei, sau al Kriemhildei oare cometatorii politici din Moldova știu?

S-a terminat un ciclu politic. Un alt ciclu abia începe. Un ciclu mult mai lung și cu o mai multă responsabilitate pentru cei care aleargă după comoara mult visată. Nu uitați Hildebrand stă de veghe.