Etern observator al vieții politice autohtone, afirm cu toată certitudinea că în spațiul mediatic moldav nu a mai existat o atare campanie care să pună în prim plan atât cetățeanul și nevoile lui, cât și statul și realizările sale, totul pentru sublinierea faptului că Moldova împlinește în acest an 20 de ani.
Nici guvernul Tarlev, care în 2001 a sărbătorit cei 10 ani de existență ai Republicii Moldova, nu a avut buna cuviință să sublinieze într-un mod adecvat acel deceniu de existență al statului moldovean.
Nu știu cine a sugerat echipei de la Publika TV ideea lansării unei atare campanii pro Patria, poate e meritul primului ministru, poate al lui Marian Lupu – habar n-am. În mod sigur, ideea care ascunde în ea un ușor iz moldovenesc, nu își are originea în sânul echipei liberale. Iar afirmația mea e bazată pe logica faptului că autorul unei cărți ce poartă titlul Basarabia e România, nu i-ar fi dat sfaturi menite a promova moldovenismul, primului președinte interimar al Republicii Moldova - părerea mea!
20 de ani de existență ai Moldovei ca stat vin să se suprapună peste perioada aflării mele la Chișinău. Colegii de cameră ai lui Vakulovski, scriitorul moldovean care și-a găsit laurii pe malul Dâmboviței, au fost și colegii mei de cameră de la UPS Ion Creangă. Primele reviste mondene apărute la Chișinău au fost văzute și de mine, în nou apăruta editură Cartier, ce își lansa la mijlocul anilor 90, revista Cartier.
Primele emisiuni radiofonice din spațiul liber, spațiul FM, au apărut odată cu postul de radio Unda Liberă, dar și la Radio Nova, acolo unde împreună cu echipa de aur,le-am dat și eu dimineață de dimineață porția de muzică.Prima televiziune liberă de cenzură, apărea tot în mijlocul anilor 90, cînd împreună cu Valeriu Frumusachii și echipa sa de magicieni ai reportajelor tv, apărea Catalan TV, unde îmi aveam rostul într-o emisiune muzicală săptămânală – Muzicorama.
Primul cotidian color apărut în Republica Moldova, a ieșit din mica redacție de pe strada Vasile Alecsandrii unde se instruia practic o nouă generație de jurnaliști – toate condeiele care au luat merele de aur ale jurnalisticii moldave, au în spate școala Flux-ului al cărui director Val Butnaru, a sădit în noi nu numai modestia lucrului făcut bine dar și mândria faptului de a știi că facem lucruri mari în condiții modeste. Acolo am scris primele mele articole despre muzică, acolo am scris primele texte despre politică. Iar pe vremea aceia internetul abia făcea primii săi cinci-șase ani, iar google nu era inventat!
Eu sunt Moldova. Ca și ea, am amintirile primelor iubiri, am erorile, eșecurile și rănile mele. Ca și ea, am fericirea cunoscută la nașterea unui copil dar și bucuria sădirii unui copac. Un copac al speranței, căci din 2001 de la venirea la guvernare a PCRM, am avut enigmatica putere să realizez, dimineață de dimineață, timp de opt ani, interviuri politice cu opoziția liberal democrată și de la acel post de radio – Filat, Urechean, Diacov, Lupu, la un singur microfon , au făcut deșteptarea de dimineață!
Dimineață, e iar acum în Moldova…
Drumurile politicienilor moldoveni sunt precum nebătutele cărări ale pădurii. În hățișurile dese se pierde ușor urma. Prietenii de odinioară sunt adversarii politici de acum. Dulcea povară politică din mijlocul anilor 90 nu se compară cu adversitatea vremurilor de la începutul noului deceniu al mileniului doi. Moldova abia acum are nevoie de ajutorul fiilor ei. Așa diferiți cum suntem, cu neamuri peste un râu sau peste un altul, suntem locuitori ai acestui spațiu dintre Prut și Nistru. Și nimeni nu știe mai bine decât noi ce se întâmplă în casa noastră .
Eu sunt Moldova. Împreună cu erorile, greșelile și nevindecatele răni. Tu ești Moldova! Cu ambițiile, certurile și egoismele tale. Și tu ești Moldova! Cu neînțelegerile istoriilor de odinioară, dar și cu înțelegerea faptului că într-o țară mică suntem cu toții cumetri. Noi suntem Moldova! Cu nevoile, grijile, simpatiile și orgoliile noastre. Cu mai multe limbi vorbite, cu mai multe probleme și cu multă speranță! Cu speranța asumării unei identități, a unui rost și a unei istorii!
Colega de cameră, nebuna dragoste dintâi, părăsită și apoi iarăși regăsită, cea cu care am făcut foame prin cămine murdare, cu care ne-am certat și ne-am bătut ca apoi să ne-mpăcăm și să sărbătorim de două ori pe an Crăciunul, cea cu care am băut șampanie și vodcă și-am cîntat pînă în zori cîntece rusești, cea care ne-a înșelat, a iubit și a iertat – iată, rotujește cifra!
La mulți ani!
No comments:
Post a Comment