Bere și votcă

Chișinăul, toropit de căldura incandescentă a scandalurilor politice din cadrul alianței de guvernare, se trezește doar noaptea, pentru a bea bere cu votcă. Minunile, apar doar atunci.

Amețiți de eleganța cu care liderii din UE au cântat în mod repetat la urechile unor lideri de vârf ai statului moldovean despre minunea că Moldova ar fi o țară de succes, recentul șoc al declarațiilor lui Dirk Schuebel, reprezentantul special al Uniunii Europene la Chișinău, referitoare la faptul că luna de miere a bătrânei Europe cu bourul moldav a luat sfârșit, a rămas neobservat. Semn că, melodia sirenelor care au cântat la proră i-a trimis pe oficialii de la Chișinău într-un somn din care doar Hermann von Rompuy a trezit.

Afirmând la Chișinău, că Republica Moldova are șanse de integrare europeană într-un timp echivalent cu vreo două cincinale de-ale lui Ceaușescu, von Rompuy, a dat peste cap planurile de integrare europeană ale echipei aflată la timona cabinetului de miniștri. Delicații muci ai ex-premierului belgian au picat în iahnia moldovenească, doar atunci când nonșalant, le-a dat de înțeles jurnaliștilor prezenți la conferința de presă să mai rărească din întrebări căci abia așteaptă să ajungă în beciurile de la Cricova, acolo unde se vor desfășura cu adevărat saturnaliile europene.

La terasele de pe vechile străzi evreiești, printre miros de iasomie, pește uscat și raci fierți, moldovenii, bieții de ei, discută înverșunat despre cât de greu le este politicienilor moldoveni să facă alegeri. Extrem de greu! Pentru cei care nu știu, spunem că moldovenii au dezvoltată o înaltă conștiință civică și ca tot cetățeanul ex-sovietic născut pe malul râului Bâc, discută în clipele fierbinți ale țării doar despre interesul superior al comunității din care face parte. “Filat și echipa sa are o alegere grea de făcut. O alegere pentru generaţii și generații de acum înainte! Îți dai seama cât de greu îi este primului ministru să aleagă între Rusia şi Uniunea Europeană ? Mai ales acum când miniştrii de externe ai celor 27 au declarat, mai voalat sau mai direct, că gata, extinderea Uniunii Europene s-a încheiat,” declară cu o mână pe inimă și cu alta pe halbă, un vădit cunoscător al dedesubturilor politice. La aceiași masă, un altul, rotund și grav, ținând între degetele pătate de nicotină o țigară de foi, după ce și-a turnat coniacul în țapul de bere, afirmă: „ Domnilor, aşa cum scârțâie astăzi, euroiul, pare să mai aibă de trăit, cel mult doi ani!” Moldovenii, nație mică dar cu piept mare, discută politică - "Și încă trei cîte 50 de grame de votcă, că bere mai e!"

Căldură mare, monșer! Prohodul neauzit al alianței de guvernare s-a cântat. În surdina lentoare a verii, vocea marilor maeștrii care au pus punctul, abia de s-a auzit. Abia când luna lui cuptor va veni, iar căldurile vor da iama prin toți, doar ele vor face ca miasma mortului să se simtă nu numai la Chișinău dar și în alte oficii. Despre cadavrul ascuns în dulapul fiecărui actor politic de pe scena politică moldovenească, aflați la Chișinău diplomații europeni ca și cei ruși, știau de ceva vreme. Numai eleganța șorțulețelor purtate în atelierele de lucru i-au făcut pe unii să mai rabde. S-au convins destul de repede că agapele la care au participat, nu se ridică la calitatea necesară pentru un astfel de efort.

De fapt, diplomații europeni prezenți la Chișinău, au înțeles destul de repede că Bâcul nu este navigabil, că vinul moldav este mai prost decât cel de pe malul Loarei și că cele 7 minuni moldovenești se ivesc doar noaptea, după ce ai amestecat berea cu votcă. Minunile poartă costum scump, cămașă ieftină și-l confundă pe Moliere cu Voltaire! Mai de-ai casei, buni cunoscători ai geografiei simbolice moldovenești, cei ruși s-au uitat atent și subtil si-au făcut cruce - poate pier papistașii, evangheliștii și luteranii. Poate piere minunea și toți cei ce cred în ea!

Mitul despre succesul pe care l-a făcut Republica Moldova în ultimii doi ani de apropiere al ei de standardele europene, ține doar de dorința lui Herman de a demonstra englezilor că bătrâna curvă mai poate fi atractivă. Că rimelul poate ascunde cearcănele de subt ochi și că fleșcăiții ei sâni mai pot alăpta tauri. Între timp bătrâna, numai poate face tumbele care altădată o transformau în lebădă, și cuminte, stă la taifas cu marele urs pentru a-și asigura la vremuri grele un adăpost încălzit.

Iar vremurile grele, au bătut deja la ușă. Europa, prin vocea ei spaniolă, spune astăzi celor de pe malul Dâmboviței că s-a săturat. Autoritățile spaniole au anunțat că au decis să înghețe piața muncii pentru români, deoarece se confruntă cu un șomaj ridicat în rândul populației autohtone. La începutul lunii martie, potrivit datelor Ministerului spaniol al Muncii si Imigrației 840.682 de români erau rezidenți în Spania. Un șomaj de 35% înseamnă circa 300.000 de persoane. Românii sunt, astfel, cei mai numeroși străini din tara iberică. Totalul cetățenilor străini stabiliți în Spania este de aproape 5 milioane de persoane. Românii sunt urmați de marocani (757.809), ecuadorieni (369.692), columbieni si britanici. Dacă o treime din români nu au serviciu, atunci ei ar putea fi nevoiți să se întoarcă în țară, deoarece acum nici nu mai au șanse să-si găsească de munca. Dincolo de orice implicație sociale, trebuie spus că un exod de 300.000 de români care ar reveni acum acasă ar dezechilibra total economia României.

După Uzo, bătrâna a băut și bere. De la căldură, rimelul a început să se scurgă ușor lăsând descoperite privirilor din jur, vânătăile și cearcănele de sub ochi. Ciorapul, care altădată bine întins sclipea mătăsos, e cârpit și cade șleampăt de sub fusta scurtă. Varice vineții ies groase pe gambe. Ici acolo, pe deștele subțiri mirosind a marijuana, mai sclipește câte un inel – atât se mai vede din frumusețea de odinioară. La masă, noii veniți sorb în urechi lascivele șoapte, cu gândul că pentru o noapte de sex vor fi plătiți.

La Chișinău, racul, broasca și știuca din coșul politic moldovenesc, fac temperatura zilei. Toată această faună politică a crezut că dacă vor face ochi dulci vor putea beneficia din sipetul bine ascuns al bătrânei. Zgârcita doamnă, crescută odată prin vechile mahalale chișinăuiene, își știe prea bine mușterii. Și strânge bine la pieptu-i lăsat cea mai rămas din goala-i pușculiță. Venită dintre evrei,români, ruși, găgăuzi și bulgari, fauna de pe scena moldavă știe că printre degetele uscate, bătrâna ar putea scăpa o firimitură. Și stau cu ochii roată.

Pe mica scenă, decorurile vechi stau să cadă, rolurile sunt împărțite. Uite broasca, uite știuca, uite și racul. Măștile au început să crape. Nici un actor nu își știe până la capăt rolul. Nu a avut nici timpul și nici dorința să repete. În sală, puținii spectatori se uită flămânzi și necăjiți la o piesă pe care n-o înțeleg. Au dat banii pentru un alt spectacol. Pe scenă, actorii improvizează. Replicile spuse fără accent, sună searbăd. Nimeni nu mai aplaudă. Criticii de artă părăsesc sala. Undeva o bătrâna șleampătă își caută ochelarii – unde e povestea? În culise, un regizor își frânge mâinile. A investit minte, suflet și ultimii săi bani într-o poveste care trebuia să-i aducă succes. Actorii joacă prost. Iar el se întreabă dacă nu ar fi mai bine să bea și el deseară o bere cu votcă. Cine știe, poate apare vreo minune!