Colegul și prietenul Mario Balint de la Grupul pentru Democrație și Securitate din România, scria pe blogul său că a avut privilegiul să asiste la o expunere mai non-conformistă a Guvernatorului Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu, din care a reţinut că la acest moment, peste România se închid ca nişte falduri grele, trei cicluri economice şi financiare.
Prietenul Balint, explică că asta e de rău – “pentru că la fel ca la alinierea planetelor, din acest punct discutăm doar despre variabile, impredictibilitate şi nesiguranţă, iar riscurile, ameninţările şi vulnerabilităţile se modifică cu o viteză uluitoare.”
“Guvernatorul Isărescu a confirmat că perioada caldă, a vacanţei, s-a terminat! Cei 20 de ani buni, calzi, calmi şi prosperi au luat sfârșit, următorii 20, poate, fiind imprevizibili, spartani, tumultuoşi, de temut. Societatea românească, puternic lovită de tăierile de salarii, pensii, subvenţii, alocaţii etc se zbate să supravieţuiască pe principul: "scapă cine poate"!”, nota colegul.
În publicația chișinăuiană, Timpul, un alt prieten român, Dan Dungaciu, lansa una dintre cele mai interesante idei de soluționare a crizei politice din Republica Moldova – și anume asumarea de către Uniunea Europeană a guvernării AIE. „Uniunea Europeană trebuie să asigure garanţii pentru două lucruri: 1 - preşedintele ales va fi doar pe durata actualului mandat al Parlamentului, fără să poată numi premierul după alegeri şi 2 - niciunul dintre membrii AIE nu va trăda, respectiv nu va schimba majoritatea după alegerea preşedintelui. Garanţiile UE sunt clare: sprijinul financiar şi logistic al UE va fi rediscutat în momentul în care AIE nu mai există, respectiv proiectul european al RM va fi stopat.”, spunea pentru Timpul, Dan Dungaciu.
Nu am auzit ca ideea profesorului Dungaciu să stârnească discuții în spațiul public moldav. De fapt tăcerea care există în jurul acestui subiect seamănă mai degrabă cu ciudata liniște dinaintea furtunii. În același interviu Dungaciu afirma că, “ R. Moldova se află, astăzi, în situaţia unui animal în jurul căruia începe, încet, să se încolăcească un şarpe uriaş. Deocamdată, ea se face că nu îl simte, pentru că şarpele nu a început încă să strângă.”
Liniștea din jur e un semn. Mai puțin de indiferență și mai mult unul care vorbește despre supraviețuire. E vorba despre acel egoism al lui “scapă cine poate” despre care vorbea Mario Balint. Iar liniștea, e una și ea la fel de egoistă pentru că dacă faci prea mult zgomot, șarpele ar putea să te zărească. De asta tiptil, fără prea mare zgomot, fiecare își vede de treaba lui!
Faldurile care cad în acest moment peste societatea românească, găsesc însă o Românie asigurată. O Românie care nu se teme de șerpi căci s-a asigurat la Uniunea Europeană și la NATO! Pe 16 octombrie 2010, Bucureştii, au fost buricul lumii, atunci când cei mai influenţi oameni ai Europei, membri ai Comisiei Trilaterale (Asia, Europa şi America de Nord), s-au întâlnit în acel sfârşit de săptămână la Bucureşti pentru a pune lumea la cale.
Chiar dacă în alocuţiunea rostită la dineul oferit participanţilor, Traian Băsescu s-a gândit la Moldova de peste Prut și a precizat că includerea Chișinăului în grupul ţărilor situate în Balcanii de Vest este o necesitate, se pare că mai marii Uniunii Europene, sunt preocupați mai degrabă de propria lor supraviețuire și au un alt proiect. În condițiile date, Bucureștiul, a făcut cam tot ceea ce a putut. Banii, destui de mulți, care au fost oferiți administrației de la Chișinău au destinații concrete. De remarcat faptul că în plină criză, nici o voce politică românească nu a spus nu acestui ajutor.
Proiectul de asumare a guvernului Filat de către Uniunea Europeană și de transformare a Republicii Moldova într-o poveste de succes, are desigur șanse de succes doar dacă se va răspunde unei singure întrebări – care este statul european garant?
Se pare că astăzi marii lorzi din Comisia Trilaterală au cu totul alte proiecte. În cel ruso-german, ursul va strânge în brațele sale stupii moldavi și se va opri liniștit la Prut.
No comments:
Post a Comment