Ieșirea din labirint

Vrem sau nu, în Moldova, politica stă în capul mesei iar cetățeanul așteptă firmiturile democrației. O ultimă cercetare sociologică spune că din zece moldoveni, aproape 9, cred că viața lor este direct afectată de faptul că deputații nu au reușit să aleagă șeful statului. Barometrul de Opinie Publică arată că 87% dintre moldoveni consideră că viaţa lor este afectată de faptul că ţara nu are un preşedinte.

Liderul Partidului Liberal, Mihai Ghimpu, este gata să propună Alianței pentru Integrare Europeană, înaintarea candidaturii lui Igor Munteanu, ambasadorul Republicii Moldova în Statele Unite ale Americii la funcția de șef al statului.

Domnul Ghimpu a spus că Munteanu vine din afara politicii și este o candidatură cît se poate de bună.Candidatura propusă de domnul Ghimpu se înscrie în corul propunerilor care vin în ultima vreme din partea societății civile, care încearcă să găsească o soluție pentru impasul în care clasa politică se află.

Referindu-se la impasul în care se află clasa politică moldovenească, sociologul Lilian Negură scria : „Problema politicienilor din RM, dar și a întregii societăți, nu este că lipsesc bunele intenții, ci că lipsește cu desăvârșire încrederea reciprocă. Atunci când nu există încredere între parteneri, nici un fel de bună intenție nu mai ajută, căci toată lumea îl suspectează pe celălalt de intenții rele.”

Vrem sau nu, neîncrederea politicienilor moldoveni unul într-altul, ni se transmite și nouă. Nervozitatea și nemulțumirea politicienilor unul față de altul, certurile dintre ei, ca și acuzele reciproce au făcut posibilă creșterea tensiunilor din societate. Iar aceste tensiuni au fost captate de Barometrul de Opinie Publică.
„81 % nu cred în Guvernul condus de Vladimir Filat; 78 % cred că Moldova nu este guvernată conform voinţei poporului;71% s-au declarat nemulţumiţi de situaţia economică a ţării;60% doresc ca ţara să fie condusă de un singur partid”, sînt date prezente în cercetarea efectuată la sfîrșitul lunii octombrie și începutul lunii noiembrie.

Dacă, așa cum vedem, nervozitatea și neîncrederea politicienilor s-a transmis societății, atunci ieșirea din impas ar fi aceea ca politicienii să propună candidaturi care să nu trezească suspiciuni. Odată ce Marian Lupu a declarat că poate renunța la candidatura sa la funcția de șef al statului, suspiciunile politicienilor vis-a-vis de domnia sa ar trebui să dispară.

Candidatura propusă de Mihai Ghimpu se înscrie în condițiile față de candidat propuse de grupul Dodon. Despre candidatul apolitic, Negură scria că acesta „ nu trebuie să fie și nici să fi fost membru de partid, nu trebuie să fi fost sau cu atât mai puțin să fie participant activ la viața politică, dar trebuie să cunoască bine realitățile sociale și politice din această țară și să fie respectat.” exact ceea ce afirma sub alte cuvinte și Igor Dodon.

Puțin probabil ca liderii fracțiunilor parlamentare prezente în Parlament să cadă de acord asupra candidaturii propuse de dl. Ghimpu. Se vor găsi nenumărate voci care vor vorbi despre închipuitele deficiențe ale actualului ambasador moldovean în America. Iar aceste voci vor găsi susținere în suspiciunile politice ale liderilor din Parlament care pînă la urmă vor torpila și această idee.

Dincolo de eșecul anunțat al acesteia, contează însă noblețea faptului că un politician experimentat a făcut apel la societatea civilă ca o posibilitate de găsire a unei ieșiri din labirintul politic în care se află Republica Moldova.

Semn că întreaga clasă politică moldavă este la curent cu faptul că firul Ariadnei se află în mâinile noastre.