PREȘEDINTELE TIMOFTI ȘI CONFRUNTAREA CELOR DOUĂ PALATE

Editorialistul moldovean Constantin Tănase consideră că vizita președintelui Republicii Moldova la Kiev, unde a participat la celebrarea a 1025 de ani de la creștinarea Rusiei Kievene, este o confirmare indirectă că statul moldovean aparține „spațiului spiritual-cultural pravoslavnic reprezentat și controlat de Federația Rusă”.

Domnul Tănase consideră că președintele moldovean este „copilul de mingi al liderilor coaliției de guvernământ și îndeplinește o funcție butaforică”.

De această dată, domnia sa a geșit. Dincolo de semnificațiile de suprafață observate de editorialistul moldovean, vizita președintelui Timofti la Kiev a avut rezultate concrete. Oficialitățile ucrainene au anunțat că nu sunt dispuse să asigure tranzitul de armamente şi de alte echipamente militare pe teritoriul Ucrainei sau prin spaţiul aerian al Ucrainei, fără consimţământul Republicii Moldova. 

Amintim că postul de televiziune al Ministerului Apărări ruseşti a anunţat, că trupele ruseşti staționate în regiunea transnistreană vor primi elicoptere noi. Prin declarația de răspuns a ministrului moldovean al Apărării, Vitalie Marinuţa, statul moldovean a exclus cu desăvârşire acest lucru. Împotrivirea oficialităților moldave era nulă dacă nu exista gestul mai mult decât prietenesc al președintelui Ianukovici care a sfidat doleanțele Federației Ruse.   

Cu siguranță, gestul președintelui ucrainean s-a datorat și întâlnirii pe care acesta a avut-o cu președintele moldovean.

Președintele Timoftii nu a făcut nici dovada indeciziei politice ori a faptului că se teme să își afișeze europenismului ori cumpătatul său românism, așa cum s-a afirmat. Importante voci de la București au scos în evidență faptul că președintele moldovean nu l-a întâmpinat pe omologul său român la aeroportul din Chișinău, ci la Reședința de Stat. Corect. Dar de dragul adevărului, subliniem un important aspect care a fost trecut cu vederea de mai toți comentatorii politici, de la Chișinău și de la București. Aflat în Republica Moldova, președintele român, Traian Băsescu, s-a instalat la reședința de stat a președintelui moldovean Nicolae Timofti, și aici i-a primit pe toți liderii moldoveni cu care a avut stabilite întrevederi. Datorită grăitoarei bunăvoințe a președintelui Timoftii, Băsescu, s-a simțit ca la Palatul Cotroceni.

Bunăvoința cu care președintele Nicolae Timoftii și-a luat asupra sa responsabilitatea unui asemenea gest politic ne spune că  domnia sa nu este  „copilul de mingi al liderilor coaliției de guvernământ “ și că funcția îndeplinită nu e deloc „butaforică”.   

Un atare gest nu are deloc de a face cu interesele Cotrocenilor ori ale Palatului Victoria. Dincolo de aparentul ori nu, sfârșit al coabitării politice de la București, cred că cei doi importanți decidenți politici români,  știu că dosarul Republica Moldova nu poate cădea victima colaterală a confruntării dintre cele două palate.

TURNESOLUL LUI DUNGACIU

Dan Dungaciu afirmă că blocul militar nord atlantic ar trebui să fie implicat în negocierile pentru soluționarea conflictului transnistrean. Afirmația a fost făcută în cadrul unui interviu pe care fostul consilier al președintelui interimar al Republicii Moldova, liberalul Mihai Ghimpu, l-a acordat publicației chișinăuiene Timpul. 

Dungaciu consideră că principalul motiv pentru care autoritățile ruse ar accepta implicarea NATO în procesul 5+2 ar ține de credința Moscovei că „formatul de Consiliu Rusia-NATO ar trebui aprofundat și extins în favoarea ei. Rusia a mai făcut tentative de regândire a arhitectonicii globale de securitate, a tot vrut „comunităţi de securitate”, celebrul „Helsinki II” al președintelui Medvedev, care să depăşească vechile aranjamente de genul NATO sau OSCE”.

Potrivit distinsului profesor, în acest moment ar exista două scenarii de atragere a Federației Ruse în procesul de reglementare al diferendului transnistrean, reglementare care ar da câștig de cauză Republicii Moldova.” În primul scenariu de cooptare a Rusiei s-ar muta frontiera economică europeană în Rusia, adică Germania s-ar implica economic masiv în modernizarea Rusiei… Al doilea scenariu ar fi invers: venirea Rusiei în Europa, nu doar pe conducte, unde Rusia are tot mai multe probleme, ci la masa marilor decizii strategice. Acolo vrea Rusia.” 

Potrivit raționamentelor domniei sale în aceste cazuri “Rusia ar ceda în Transnistria”. Nimic mai fals.

Decretul liderului regiunii transnistrean Evghenii Șevciuk referitor la direcțiile principale ale politicii externe ale regiunii vin să pună în prim plan relațiile cu Federația Rusă, cu Ucraina și pe locul trei, relațiile cu Republica Moldova. Procesul de negocieri cu autoritățile chișinăuiene este calificat ca fiind  „cea de a doua prioritate a politicii externe”.

În noul concept al politicii externe a Transnistriei se declară „inviolabilitatea formatului existent de menţinere a păcii” și este menținut faptul că acesta se va „conserva până va deveni o soluţie politică cuprinzătoare şi durabilă a conflictului dintre Republica Moldova şi Transnistria”. Deci nici pomeneală de o schimbare a formatului de negocieri ori despre o eventuală implicare a NATO în formatul 5+2. 

Jurnalistul Roman Konopliov  nota într-un material apărut pe portalul on line Dniestr (http://dniester.ru/node/7679) că în regiunea transnistreană s-a instaurat o adevărată dictatură și că puterea absolută deținută de Șevciuk  nu cunoaște limite și este îndreptată chiar și împotriva cetățenilor Federației Ruse.  

Modificarea formatului de negocieri, propusă de domnul Dungaciu ar avea efectul gazului lampant turnat pe focul delicatelor relații existente între Chișinău și Tiraspol.  Prin intermediul mecanismelor de implementare ale IPAP NATO – Moldova  dar și prin participarea statului moldav la măsurile întreprinse de OSCE pentru întărirea securității, experții militari NATO cunosc foarte bine realitățile din zonă. O implicare a acestora în procesul de reglementare ar fi însă refuzată categoric de partea transnistreană, dar și de alte părți care nu își doresc o schimbare a formatului de negocieri.  

Teoretic, propunerea venită din partea mentorului liberal care  și-a împărțit biroul cu actualul șef al securității moldovenești,  ar putea fi acceptată. Venite din mediul academic și al comunităților  de experți, reacțiile la aceasta ar avea efectul unei hârtii de turnesol. Să presupunem oare că recomandarea oferită de domnia sa a fost una modelată în comunitatea sistemului inteligent moldav? Ori mai degrabă este vorba doar de invidia liberalilor moldoveni față de micile succese înregistrate de Carpov? 

Fireasca dorință a liberalilor de a fi implicați mai activ în procesul de negocieri i-au făcut să dea cu stângul în dreptul iar după dezghețul dat de întâlnirile tete-a-tete dintre Filat și Șevciuk, să ajungem în situația în care la Dublin, subiecte relativ simple, referitoare la deschiderea circulaţiei pe Podul Gura-Bâcului ori situația şcolilor cu predare în limba română din stânga Nistrului, să fie amânate pentru anul viitor. 

Implicarea blocului militar nord atlantic în procesul de negocieri ar schimba totalmente politica pașilor mici aplicată în prezent de echipa condusă de Eugen Carpov și ar scoate din ecuație ambiția liberal democraților moldoveni de a fi pionierii reconfigurării pozitive a spectrului politic de pe cele două maluri ale Nistrului. 

Turnesolul este substanță vegetală extrasă dintr-o specie de licheni care odată impregnat pe o hârtie are proprietatea de a-i schimba culoarea în roșu sub acțiunea acizilor și în albastru sub acțiunea bazelor.   

Distinsul profesor ce-o fi, acid ori bază?