VALERIU PASAT O EXPOZIȚIE OMAGIU

Totul a început în 1989. Mai exact la 7 noiembrie 1989, atunci când autoritățile chișinăuiene au hotărât aniversarea principalei sărbători sovietice: Marea Revoluţie Socialistă din 1917. Conducerea sovietică a Chişinăului a hotărât să celebreze ziua în mod tradiţional - cu paradă militară. 

În numărul său din 16 noiembrie 1989 publicația “Literatura și Arta” scrie: “Un grup de cetăţeni s-au adunat în dimineaţa zilei de 7 noiembrie 1989 lângă spitalul de boli infecţioase de pe bulevardul Lenin, unde se afla coloana tehnicii militare ce urma să ia parte la parada de pe Piaţa Victoriei. Aceştia au hotărât să-şi exprime poziţia antimilitaristă prin blocarea tancurilor şi altor blindate, așezându-se direct în stradă în faţa tehnicii militare, pentru a-i bara calea”.

Reacţia forţelor de ordine moldoveneşti nu se lasă așteptată iar jurnaliștii o redau în acest mod: “Detaşamente de tineri îmbrăcaţi în civil au tăbărât asupra celor din stradă, începând fulgerător să-i bată în modul cel mai crunt, până la însângerare, apoi îi luau târâș de acolo, ducându-i pe trotuar”.

După acest incident, oameni furioşi s-au îndreptat spre Piaţa Victoriei, (actualmente Piața Marii Adunări Naționale) acolo unde întreaga conducere de partid a RSS Moldovenească aștepta parada militară. La vederea mulțimii, de la înălțimea lojei în care se aflau, oficialii moldoveni au zbughit-o la fugă. 

Era pentru prima dată când în spațiul dintre Prut și Nistru, puterea sovietică era umilită în acest fel. Și în mod ironic, la 7 noiembrie 1989, tăvălugul istoriei venea peste Simion Grosu, Ion Guţu, Grigore Eremei, Ivan Calin, Andrei Sangheli, V. Semionov, Mircea Snegur, Leonid Dicusar, Grigore Lavranciuc, V. Runcovschi, și alți membri şi membri supleanţi ai Biroului C.C. al Partidului Comunist al Moldovei, care în acea zi fugeau din fața oamenilor furioși, de rupeau pământul. 

Nu aș fi rememorat acest moment al istoriei contemporane, dacă la 6 noiembrie 2012 nu aș fi fost la inaugurarea unei expoziții de documente şi fotografii despre Republica Socialistă Sovietică Moldovenească în 13 ani de stalinism.

Deși autorul expoziţiei, primul director civil al Serviciului de Informații moldovenesc, Valeriu Pasat spune că nu și-a dorit să prezinte perioada stalinistă în culori roze, atmosfera creată de fotografiile, muzica și documentele prezentate, a părut a fi una ușor aniversară. Ieșiți la pensie, moșneguți firavi care odinioară conduceau cu braț de fier destinele Moldovei Sovietice, pășeau șovăielnic prin sală. Foarte mulți dintre cei prezenți la deschiderea expoziției lui Pasat, se aflau, în acel îndepărtat noiembrie 1989, în tribuna oficială. După 20 de ani, comsomoliștii de odinioară, azi deputați sau miniștri, stăteau extaziați în fața istoriei și zâmbeau discretei metafore create de Pasat. Expoziția, părea a fi un omagiu abia sesizat adus celui care avea să fie penultim prim secretar al comuniștilor moldoveni - Petru Lucinschi.

  

​​La 16 noiembrie 2012 se vor împlini 23 de ani de la  de la un eveniment politic major din istoria Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti: înlăturarea de la putere a lui Simion Cuzmici Grosu, prim-secretarul filialei moldoveneşti a Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi înlocuirea sa cu Petru Lucinschi, fost secretar adjunct al filialei din Tadjikistan a P.C.U.S. Evenimentul a reprezentat o izbândă a mişcării de renaștere naţională, căci Simion Grosu, lider politic din perioada brejnevistă, se manifestase ca un duşman al acestei mişcări, pe când Petru Lucinschi  a reușit să își creeze faima de a fi o persoană mai tolerantă.

De la expoziția lui Pasat nu putea lipsi redactorul șef al publicației “Literatura şi Arta”, publicație care în numărul din 23 noiembrie 1989, anunţa numirea domnului Lucinschi în funcție. Nicolae Dabija, era în acele zile ale anului 1989, entuziasmat de schimbarea politică intervenită. Pe prima pagină a ziarului pe care-l conducea, publica o telegramă de la un oarecare Gheorghe Oancea: “La 16 noiembrie pe mult pătimitul pământ al Moldovei s-a mai născut un copil. În cinstea alegerii lui Petru Lucinschi ca prim-secretar al C.C. al P.C.M. am hotărît să-l numim Petru”.

Chiar dacă Valeriu Pasat nu a încercat să impună vreun punct de vedere, atmosfera de la deschiderea acestei expoziții a fost una care obliga la o tăcută admirație a trecutului și la venerabilă aducere aminte a tuturor moșneguților ce șovăielnic pășeau prin sală. Duplicitar, adevărul, cade greu fald peste noi: „Şi cei care vorbesc că sovietizarea a fost ca un marş triumfător şi a avut rezultate pozitive în privinţa construcţiilor caselor, în privinţa învăţământului au dreptate. Și cei care vor vedea în această expoziţie documente care vorbesc despre înjosirea care a fost din partea organelor de represiune care au fost în anii 40, deportările care au avut loc şi ei, tot vor avea dreptate. Eu nu încerc să impun nimănui punctul meu de vedere”, declara Valeriu Pasat pentru postul de radio Europa Liberă.  

Penultimul prim secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist din RSSM, moldoveanul Petru Lucinschi avea să devină preşedinte al Republicii Moldova şi să fie decorat în anul 2000 de președintele român, Emil Constantinescu cu ordinul “Steaua României”.

​​

PLAHOTNIUC SE TEME DE DONCIU ?

Agitația din jurul numirii domnului Anatoliei Donciu în funcția de președinte al Comisiei Naționale pentru Integritate ne vorbește despre faptul că unii oficiali ai Partidului Democrat nu sunt de acord cu această numire.

Deși inițial, nominalizarea nu a trezit nemulțumiri din partea deputaților care alcătuiesc majoritatea parlamentară, de aici și votul pozitiv din 25 octombrie abia pe data de 29 octombrie, democrații moldoveni, și-au exprimat nemulțumirea.

În cadrul unei conferințe de presă susținută de directorul executiv CREDO, Sergiu Ostaf, s-a cerut demisia lui Donciu din funcție. Potrivit lui Ostaf, pentru că ar fi deținut anterior funcții de înaltă răspundere, Donciu ar fi incompatibil cu postul la care a fost desemnat de către Parlament.

"Noi nu contestăm capacitatea şi aspectele profesionale ale domnului Anatolie Donciu. Avem un caz clasic de încălcare a legii. Dânsul a ocupat trei funcţii care-l fac incompatibil cu o nouă funcţie în Comisia Naţională de Integritate, în calitate de preşedinte", preciza Sergiu Ostaf.

Potrivit directorului CREDO, Anatolie Donciu a fost anterior procuror, prim-viceprocuror al municipiului Chişinău, dar şi vicedirector al Centrului Anticorupţie și îi recomanda să renunţe la funcţia de preşedinte al CNI, iar Parlamentului sa iniţieze o nouă procedură. Ostaf propune ca funcția să fie ocupată de Cristina Cojocaru, propusă anterior de societatea civilă.

Ceea ce inițial a fost doar nemulțumire venită din partea societății civile, la 1 noiembrie, s-a transformat într-un atac direct la adresa directorului Comisiei Naționale pentru Integritate. Publicația “Ziarul de Gardă” dădea o lovitură sub centură și nota că Anatolie Donciu, locuieşte într-o casă evaluată de experţii imobiliari la aproximativ 5 milioane de lei. Potrivit jurnaliștilor, acesta şi-ar fi înălţat casa încă atunci când activa în cadrul Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei.

Degeaba a dezmințit directorul Comisiei Naționale pentru Integritate aceste informații. Răul fusese făcut, iar războiul democraților cu liberalii era în plină desfășurare!

Liderul liberalilor moldoveni, Mihai Ghimpu, a fost cel care a încercat să pună punctul pe i. El a recunoscut că  Anatolie Donciu  a fost candidatura liberalilor la această funcție și a sugerat discret că grupul de ONG-uri care îl contestă pe directorul CNI,  ar putea acționa la comandă politică.  Ghimpu nu a exclus faptul că ar putea exista persoane din conducerea AIE care să nu dorească ca liberalii să aibă suficiente pârghii de control în stat și care nu își doresc ca foști subalterni să ajungă în fruntea CNI. „Rezistența care se manifestă, mă pune în gardă. În politică nu se spune totul până la capăt”, a concluzionat liderul Partidului Liberal.

S-ar fi părut ca după punctul pus în public de liderul liberal, atacul să fie oprit. Nu a fost să fie așa, la 2 noiembrie, Cristina Cojocaru și-a prezentat demisia din funcția ocupată la CNI și a  motivat că este deranjată de faptul că instituția este condusă de reprezentantul unui partid politic. Ex-candidatul societății civile nu este însă deranjată de faptul că domnia sa  este și consultantul CNA în cadrul unui proiect internațional.

Scandalul din jurul Comisiei Naționale pentru Integritate a avut un singur scop – discreditarea acestei structuri și crearea în societate a unui sentiment de neîncredere în acesta. Bătălia care s-a dat între democrați și liberali pentru conducerea acestei instituții a fost una dură și a durat mai bine de un an. Acesta a fost adevăratul motiv pentru care majoritatea parlamentară a amânat începutul, la 1 martie 2012, a activității acestui unic instrument de control al averilor mai marilor țării. 

Motivul principal al fratricidei lupte din alianța aflată la guvernare a ținut de lipsa unei înțelegeri asupra candidaturi persoanelor care vor ocupa funcțiile de conducere. Partidul Democrat a optat permanent pentru candidatura Cristinei Cojocaru în timp ce liberalii l-au vrut în frunte pe candidatul lor.

Insistența cu care domnul Ghimpu îl apără pe Donciu vine de la faptul că noul director al instituției responsabile de verificarea declaraţiilor pe venituri şi proprietăţi, a demonstrat anterior că este un om cinstit. 

Donciu a fost primul care în timpul guvernării comuniste nu s-a supus indicațiilor venite din partea unor oficiali, ce aflați pe timpuri în înalte structuri ale statului, sunt prezenți acum în conducerea de vârf a Parlamentului și a Partidului Democrat din Moldova.

Aflate mult deasupra conflictului dintre liberal și democrați, afirmațiile preşedintelui fracţiunii parlamentare liberal-democrate, Valeriu Streleţ, vin oarecum în sprijinul onestității lui Anatolie Donciu. “Experiența lui Donciu este una care aduce plus de valoare. Dacă societatea civilă are probe juridice şi insistă asupra revizuirii acestui proces, nu exclud că am putea discuta despre acest subiect. Deocamdată însă argumentele prezentate de organismele de specialitate, însărcinate cu controlul persoanelor nominalizate, au fost mai mult decât plauzibile", a spus liberal-democratul. 

În anul 2004, odată cu numirea în funcție de director al CCCEC a domnului Mejinschii, la indicații venite din exterior, Donciu a fost demis din funcția de director al Departamentului de urmărire penală a CCCEC. Care era dosarul administrat de Donciu ce a trezit atunci atît de mari îngrijorări?

De ce mai marii Partidului Democrat din Moldova se tem de numirea lui Donciu? Nu oare pentru faptul că dumnealui nu poți să-i reproșezi ceva? 

ÎNTRE BUCUREȘTI ȘI MOSCOVA, FILAT ALEGE VARȘOVIA

Motto
"În prezent nu există o altă țară în Europa, care face mai mult decât Polonia pentru libertatea de exprimare și promovarea democraţiei în Belarus, pentru apropierea Ucrainei de Europa sau pentru a pune pe picioare Republica Moldova"

Radosław Sikorski, Ministrul de Externe al Poloniei

Observatorii fenomenului politic moldav nu îndrăznesc să vorbească despre politica externă – dacă ar face acest lucru, ar trebui să spună cuvinte de bine, dar în Moldova, lauda nu e privită cu ochi buni. Se pare că din motive de laudă,  la adresa primului ministru și întregii sale echipe, președintele Poloniei vine peste o lună la Chișinău.  

Așteptam ca observatori mai buni ai fenomenului politic moldav să se oprească asupra acestei știri. Nu s-a observat că locul Bucureștiului este preluat încet, dar ferm de către Varșovia, și nu s-a văzut tangența vizitelor primului ministru moldovean din România și Polonia. 

Zgomotele cutremurului care zguduie în aceste momente Europa, chiar dacă sunt estompate de optimismul găurilor unor covrigi europeni, nu pot să nu fie auzite. În timp ce spaniolii, portughezii, italienii și grecii, văd din ce în ce mai clar că în Europa nu umblă câinii cu colacii în coadă, iar valul de nemulțumiri sociale cuprind rând pe rând aceste state, dezechilibrele economice pun în pericol viitorul Uniunii Europene. 

Deși la București, cu ocazia congresului Partidelor Populare Europene președintele Băsescu a vorbit despre o garanție a prosperității în viitoarele State Unite ale Europei, la Bruxelles, există o nespusă teamă că Bulgaria ori România, ar putea fi cuprinse de o severă recesiune.  “Singura soluţie pentru garantarea prosperităţii cetăţenilor noştri este o integrare profundă şi accelerată şi ea se poate realiza prin intermediul Statelor Unite ale Europei. Avem nevoie de integrare economică, politică. Salut ambiţia PPE de a iniţia o reformă fundamentală a construcţiei UE în următorii ani astfel încât în viitorul sper nu foarte îndepărtat să beneficiem de un guvern al UE şi de alegerea prin vot direct a Preşedintelui Comisiei Europene”, a spus Băsescu, la congresul PPE.  

La București, liderului liberal democrat Vlad Filat, i-a fost destul de clar că, oficialii români se angrenează în tăcutele lupte pentru putere și se pregătesc pentru declanșarea alegerilor parlamentare din 9 decembrie. Deși de pe malul Dâmboviței, premierul Filat nu s-a întors cu mâna goală, ci doar cu promisiunea faptului că va fi pus la punct un plan de acţiuni pentru efectuarea lucrărilor la gazoductul Iaşi-Ungheni, el nu a primit acolo asigurările financiare necesare intrării într-o viitoare comună casă europeană.

În momentul în care economia unor state ca, Portugalia, Italia, Grecia și Spania ( PIGS ) dau clare semnale că, nu pot ține pasul impus de Germania și Franța, odată ce state ca Olanda aduc critici vehemente unor țări ca România și Bulgaria, și anunță despre posibile reduceri ale unui promis ajutorul, îngrijorarea premierului moldovean este una firească. Îngrijorare care ține atât de bunul mers al reformelor cât și de susținerea lor financiară.

De la București, premierul moldovean a plecat pe data de 29 octombrie în Polonia. Vizita a avut loc în momentul în care preşedintele Băncii Naţionale a Poloniei, Marek Belka, afirma că în Polonia nu este criză. 

Polonia, și nu Bucureștiul, este țara care va sprijini Republica Moldova în implementarea agendei de integrare europeană. Declaraţia, făcută de către şeful guvernului polonez, Donald Tusk, a venit ca o speranță pentru viitorul european al Moldovei. Primul ministru Tusk a declarat că guvernul Poloniei a decis să menţină şi pentru anul 2013 nivelul asistenţei financiare destinat Republicii Moldova. Trebuie de specificat că spre deosebire de cele 3 milioane de euro promise de către Băsescu, Polonia a oferit în 2012 Republicii Moldova asistenţă financiară în valoare de 1,1 milioane de euro. Tusk a menţionat că Moldova este o ţară prioritară pentru asistenţa poloneză, mai ales că oficialitățile de la Chișinău, ştiu cum să spună de ce au nevoie şi cunosc cum să valorifice ceea ce li se oferă. 

Poate cea mai mare confirmare a permanenței ajutorului polonez i-a venit premierului moldovean de la președintele statului polonez, Bronislaw Komorowski. Acesta a declarat că pe data de 3 decembrie va efectua o vizită la Chișinău. Vizita dincolo de faptul că vine să confirme laudele indirecte primite de echipa lui Filat de la externe mai are și rolul de a sublinia faptul că, pe plan regional statul polon este un actor mai puternic, mai abil și cu mai mare putere de a face lobby pentru Republica Moldova decât oficialii de la Cotroceni. 

Confirmată și cu ocazia vizitei la București a comisarului european pentru Extindere şi Politica Europeană de Vecinătate, Štefan Füle, istoria de succes a Republicii Moldova nu a fost una inspirată de către democrat liberalii români conduși de Emil Boc. Comisarul european a subliniat acest lucru atunci când a afirmat că statul român trebuie transformat “într-un partener mai credibil, mai transparent şi mai previzibil nu doar pentru ţările din Balcanii de Vest, ci şi pentru cele din Parteneriatul Estic”.

Referindu-se la statul moldav, comisarul european pentru extindere a spus că în aceste timpuri de grea încercare pentru optimismul european e „nevoie de istorii de succes, iar Republica Moldova este o astfel de poveste. La capătul Parteneriatului Estic nu se află un zid. Şi noua Politică de Vecinătate a Comisiei Europene arată foarte clar că, prin rezultatele obţinute în cadrul Parteneriatului Estic, orice ţară vecină a UE poate deveni stat-membru", a reiterat comisarul european Füle.

Iar Komorowski, ca unul care știe că totul se face prin muncă, nu face altceva decât să ne împrumute roaba cu care să putem transforma o poveste într-o realitate palpabilă.