VALERIU PASAT O EXPOZIȚIE OMAGIU

Totul a început în 1989. Mai exact la 7 noiembrie 1989, atunci când autoritățile chișinăuiene au hotărât aniversarea principalei sărbători sovietice: Marea Revoluţie Socialistă din 1917. Conducerea sovietică a Chişinăului a hotărât să celebreze ziua în mod tradiţional - cu paradă militară. 

În numărul său din 16 noiembrie 1989 publicația “Literatura și Arta” scrie: “Un grup de cetăţeni s-au adunat în dimineaţa zilei de 7 noiembrie 1989 lângă spitalul de boli infecţioase de pe bulevardul Lenin, unde se afla coloana tehnicii militare ce urma să ia parte la parada de pe Piaţa Victoriei. Aceştia au hotărât să-şi exprime poziţia antimilitaristă prin blocarea tancurilor şi altor blindate, așezându-se direct în stradă în faţa tehnicii militare, pentru a-i bara calea”.

Reacţia forţelor de ordine moldoveneşti nu se lasă așteptată iar jurnaliștii o redau în acest mod: “Detaşamente de tineri îmbrăcaţi în civil au tăbărât asupra celor din stradă, începând fulgerător să-i bată în modul cel mai crunt, până la însângerare, apoi îi luau târâș de acolo, ducându-i pe trotuar”.

După acest incident, oameni furioşi s-au îndreptat spre Piaţa Victoriei, (actualmente Piața Marii Adunări Naționale) acolo unde întreaga conducere de partid a RSS Moldovenească aștepta parada militară. La vederea mulțimii, de la înălțimea lojei în care se aflau, oficialii moldoveni au zbughit-o la fugă. 

Era pentru prima dată când în spațiul dintre Prut și Nistru, puterea sovietică era umilită în acest fel. Și în mod ironic, la 7 noiembrie 1989, tăvălugul istoriei venea peste Simion Grosu, Ion Guţu, Grigore Eremei, Ivan Calin, Andrei Sangheli, V. Semionov, Mircea Snegur, Leonid Dicusar, Grigore Lavranciuc, V. Runcovschi, și alți membri şi membri supleanţi ai Biroului C.C. al Partidului Comunist al Moldovei, care în acea zi fugeau din fața oamenilor furioși, de rupeau pământul. 

Nu aș fi rememorat acest moment al istoriei contemporane, dacă la 6 noiembrie 2012 nu aș fi fost la inaugurarea unei expoziții de documente şi fotografii despre Republica Socialistă Sovietică Moldovenească în 13 ani de stalinism.

Deși autorul expoziţiei, primul director civil al Serviciului de Informații moldovenesc, Valeriu Pasat spune că nu și-a dorit să prezinte perioada stalinistă în culori roze, atmosfera creată de fotografiile, muzica și documentele prezentate, a părut a fi una ușor aniversară. Ieșiți la pensie, moșneguți firavi care odinioară conduceau cu braț de fier destinele Moldovei Sovietice, pășeau șovăielnic prin sală. Foarte mulți dintre cei prezenți la deschiderea expoziției lui Pasat, se aflau, în acel îndepărtat noiembrie 1989, în tribuna oficială. După 20 de ani, comsomoliștii de odinioară, azi deputați sau miniștri, stăteau extaziați în fața istoriei și zâmbeau discretei metafore create de Pasat. Expoziția, părea a fi un omagiu abia sesizat adus celui care avea să fie penultim prim secretar al comuniștilor moldoveni - Petru Lucinschi.

  

​​La 16 noiembrie 2012 se vor împlini 23 de ani de la  de la un eveniment politic major din istoria Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti: înlăturarea de la putere a lui Simion Cuzmici Grosu, prim-secretarul filialei moldoveneşti a Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi înlocuirea sa cu Petru Lucinschi, fost secretar adjunct al filialei din Tadjikistan a P.C.U.S. Evenimentul a reprezentat o izbândă a mişcării de renaștere naţională, căci Simion Grosu, lider politic din perioada brejnevistă, se manifestase ca un duşman al acestei mişcări, pe când Petru Lucinschi  a reușit să își creeze faima de a fi o persoană mai tolerantă.

De la expoziția lui Pasat nu putea lipsi redactorul șef al publicației “Literatura şi Arta”, publicație care în numărul din 23 noiembrie 1989, anunţa numirea domnului Lucinschi în funcție. Nicolae Dabija, era în acele zile ale anului 1989, entuziasmat de schimbarea politică intervenită. Pe prima pagină a ziarului pe care-l conducea, publica o telegramă de la un oarecare Gheorghe Oancea: “La 16 noiembrie pe mult pătimitul pământ al Moldovei s-a mai născut un copil. În cinstea alegerii lui Petru Lucinschi ca prim-secretar al C.C. al P.C.M. am hotărît să-l numim Petru”.

Chiar dacă Valeriu Pasat nu a încercat să impună vreun punct de vedere, atmosfera de la deschiderea acestei expoziții a fost una care obliga la o tăcută admirație a trecutului și la venerabilă aducere aminte a tuturor moșneguților ce șovăielnic pășeau prin sală. Duplicitar, adevărul, cade greu fald peste noi: „Şi cei care vorbesc că sovietizarea a fost ca un marş triumfător şi a avut rezultate pozitive în privinţa construcţiilor caselor, în privinţa învăţământului au dreptate. Și cei care vor vedea în această expoziţie documente care vorbesc despre înjosirea care a fost din partea organelor de represiune care au fost în anii 40, deportările care au avut loc şi ei, tot vor avea dreptate. Eu nu încerc să impun nimănui punctul meu de vedere”, declara Valeriu Pasat pentru postul de radio Europa Liberă.  

Penultimul prim secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist din RSSM, moldoveanul Petru Lucinschi avea să devină preşedinte al Republicii Moldova şi să fie decorat în anul 2000 de președintele român, Emil Constantinescu cu ordinul “Steaua României”.

​​