BĂSESCU VINE LA CHIȘINĂU ȘI PENTRU VORONIN

Parlamentul Republicii Moldova are până în prezent adoptate două documente referitoare la situația din regiunea transnistreană. Primul document datează din iulie 2005, cel de al doilea a fost adoptat la o distanță de opt ani față de primul, în iunie 2013. 

Disputa dintre coaliția pro europeană și opoziția comuniștilor moldoveni pentru adoptarea ultimei declarații avea ca punct de plecare insistența oficialilor europeni de creare a unui număr de puncte de control al migrației de-a lungul râului Nistru.

Deputații comuniști au votat pentru adoptarea declarației parlamentare din 2013 pentru că au reușit să impună și punctul lor de vedere. În declarațiile făcute către presă, domniile lor au afirmat că "una din formulările adoptate de Parlament condamnă acţiunile unilaterale, care ar veni să impună frontiere în interiorul ţării şi care vor influenţa procesul de reglementare".

La 4 iulie, în cadrul dezbaterilor pe marginea unui proiect de lege propus de Guvern care presupune și introducerea unor amenzi pentru cetățenii care intră în Moldova prin regiunea transnistreană și pentru locuitorii din raioanele de est ale țării care nu dețin cetățenie moldovenească, opoziția comuniștilor moldoveni a susținut din nou că majoritatea parlamentară pro-europeană instalează o frontieră pe râul Nistru. Fracțiunea PCRM a insistat asupra excluderii proiectului de lege de pe ordinea de zi, pentru că, ”documentul ascunde instituirea frontierei pe Nistru și divizarea țării”.

Fireștile îngrijorări ale opoziției comuniste pleacă de la principiul indivizibilității statului moldovean dar și de la falsa presupunere conform căreia  pe teritoriul Republicii Moldova în luna august-septembrie s-ar dori provocarea unui conflict militar. Această declarație a fost făcută joi, 4 iulie, de către deputatul fracțiunii PCRM, Iurie Muntean. 

În acest context, președintele comuniștilor moldoveni, domnul Vladimir Voronin și-a manifestat dezacordul referitor la anunțata vizită oficială la Chișinău a președintelui român Traian Băsescu.  ”Nu văd nici un sens ca această persoană să vină în Moldova”, a declarat în plenul Parlamentului moldovean domnul Voronin. Cel de al treilea  președinte moldovean a accentuat faptul că vizita lui Băsescu în Moldova ar tensiona și mai mult situația din stânga Nistrului. 

Pe fundalul dezacordului dintre coaliția majoritară pro – europeană a răsunat și cererea fracțiunii parlamentare a comuniștilor moldoveni de a se explica petrecerea în poligoanele militare moldovenești în perioada 1 – 4 iulie a exercițiilor militare comune moldo-române. 

Nu cred că domnul Voronin a uitat contextul în care a fost adoptată legea numărul 173 cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităților din stânga Nistrului. În ajunul votului din Parlament din 2005, privind declarația pe Transnistria, președintele Voronin s-a întâlnit la NATO cu Secretarul General NATO (din acel timp), Scheffer și anunțat intenția Republicii Moldova de a elabora un Plan Individual de Acțiuni Republica Moldova - NATO. Planul a fost aprobat după un an, pe 6 iulie 2006 și era considerat ca fiind un moment de revigorare a relațiilor moldovenești cu NATO. Mandatul politic acordat de către domnul Voronin, Planului Individual de Acțiuni Republica Moldova – NATO, deschidea atunci o pagină net superioară în politica externă moldavă, care a făcut ca diplomații moldoveni să nu se mai uite peste umăr cu  gândul că vor supăra Federația Rusă ori că cele mai inocente decizii ar putea fi interpretate la Moscova si Tiraspol. 

Cu susținerea experților de la Ministerul de Externe ș de la Apărare, dar și în baza acestui mandat politic al președintelui statului moldovean, domnul Voronin, s-a reușit să se elaboreze un document bun. Acest document semnat atunci de către domnul Voronin, precum și planul bilateral de cooperare în domeniul militar dintre statul român și statul moldovean, constituie baza legală a exercițiilor militare care s-au desfășurat în perioada 1 – 4 iulie la poligoanele moldovenești.

Nu cred că domnul Voronin a uitat suportul total care i-a fost acordat în 2005 de către președintele român, Traian Băsescu. Suport care a dus la câștigarea de către domnul Voronin a celui de al doilea mandat prezidențial. Nimeni nu contestă faptul că pe relația cu Republica Moldova, președintele român a făcut dovada unei implicări prea emoționale și mai puțin argumentată rațional. Domnia sa a recunoscut public acest lucru. În perioada 2001 – 2004, aceleași gafe erau făcute și de către Ion Iliescu. 

Asumatele erori ale președintelui Băsescu nu mai pot fi reeditate. Caracterul public al vizitei  la București al secretarului Consiliului de Securitate al Federației Ruse, Nicolai Patrușev, pune în prim plan relația bilaterală dintre România și Federația Rusă. Deși statul român este de ceva ani membru NATO și al UE, din cauza intereselor pe care statul moldovean le are în regiunea transnistreană, dezvoltarea relațiilor româno – ruse a trenat. Practic, vizita lui Patrușev la București a fost un semnal diplomatic care a spus că discutarea cu Federația Rusă a problemelor de securitate existente la estul frontierei române e una normală și firească. Iar problema transnistreană este o problemă importantă pentru securitatea statului român. Vizita domnului Patrușev la București a facilitat un schimb de mesaje de cooperare între Băsescu și Putin, mesaje în care s-a convenit și necesitatea de a avea o Republică Moldova întreagă cu deplină autoritate a Guvernului de la Chişinău asupra întregului său teritoriu. De aceea este posibil ca președintele Băsescu să dorească la Chișinău să se întâlnească și cu domnul Voronin. Va dori oare cel de al treilea președinte al stului moldovean să primească mâna întinsă domniei sale? Rămâne de văzut.

Vizita la Chișinău a președintelui Băsescu vine să fie un semnal că parcurgerea de către Republica Moldova a traseului european până la o eventuală integrare este cea mai buna soluție găsită de politicienii moldoveni, inclusiv cei comuniști, până acum. Iar acest lucru însemnă o viitoare asistență pentru dezvoltare si democratizare.

BĂSESCU ȘI MINCIUNA PRIN OMISIUNE

Președintele Parlamentului Republicii Moldova, Igor Corman, a avut ieri o întrevedere cu Marius Lazurca, Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar al României în Republica Moldova. Comunicatul difuzat presei de către Direcția comunicare și relații publice a Parlamentului Republicii Moldova  într-un limbaj sec ne spune cei doi au discutat subiecte ce vizează cooperarea bilaterală între cele două state, inclusiv pe dimensiunea parlamentară, prioritățile agendei interne de modernizare a Republicii Moldova, precum și obiectivele agendei europene a țării. Sobrul limbaj folosit în comunicatul de presă ne de dă de înțeles că  Igor Corman și Marius Lazurca au menționat printre altele dezvoltarea dinamică a dialogului bilateral, inclusiv pe dimensiunea parlamentară, consemnând o serie de vizite reciproce la nivel înalt și ședințe ale comisiilor mixte, toate venind să susţină importanţa atribuită bunelor relații de cooperare între Chişinău şi Bucureşti. “Iar în acest context se înscrie activitatea Comisiei Comune pentru Integrare Europeană între Parlamentul României şi Parlamentul Republicii Moldova, care și-a desfășurat la București în zilele de 18-19 iunie 2013 cea de a doua reuniune.”

 

Nu știu dacă angajații de la Direcția de comunicare a Parlamentului Republicii Moldova ne-au spus absolut tot ceea ce s-a discutat la întrevederea dintre cei doi oficiali. Dar dincolo de „consolidarea securității energetice a Republicii Moldova prin diversificarea resurselor și lansarea lucrărilor de reconstrucție a gazoductului Iași – Ungheni”, sunt sigur că s-a vorbit despre ultimele evoluții ale diferendului  transnistrean și despre regimul liberalizat de vize cu Uniunea Europeană.  Aceste două subiecte, care sunt strâns legate între ele, au ținut în ultima perioadă capul de afiș al subiectelor politice. Era firesc ca în timpul discuției să se ajungă și la ele. Faptul că aceste două tematici lipsesc din comunicatul oficial dovedește că subiectele au fost abordate.    

În mod sigur s-a discutat și despre vizita lui Băsescu la Chișinău. Venită la începutul săptămânii, știrea că preşedintele României, Traian Băsescu, va efectua, pe 17 iulie, o vizită oficială la Chişinău a trecut oarecum neobservată. Purtătorul de cuvânt al şefului statului moldovean, Vlad Ţurcanu a confirmat public pentru Jurnal TV această informație. Semn că partea română a confirmat invitația făcută de președintele moldovean Nicolae Timofti și că totul este bătut în cuie. În Chișinău, după întâlnirea cu șeful statului moldovean,  Traian Băsescu va avea întrevederi cu speakerul Igor Corman, cu premierul Iurie Leancă şi cu alţi lideri politici. 

De ce oare angajații Parlamentului au omis să menționeze în comunicatul de presă faptul că Lazurcă și Corman au discutat și despre sensibilele subiecte transnistrene și despre cele care țin de regimul liberalizat de vize cu Uniunea Europeană? De ce au comis o minciună prin omisiune? Pe cine vor să protejeze? Pe oficialii români, pe cei moldoveni ori poate pe cei ruși?

Ori poate s-a ocolit cu bună știință orice aluzie referitoare la aceste subiecte sensibile  pentru a nu se sublinia că cele afirmate recent de către directorul Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române, Dan Dungaciu, ar putea reprezenta viziunea românească asupra rezolvării conflictului de pe Nistru. Domnul Dungaciu, afirmă că în schimbul integrării europene, oficialii de la Chișinău ar trebui să cedeze regiunea transnistreană. Domnia sa consideră că o eventuală recunoaştere a independenţei Transnistriei de către Moldova şi România ar avea o legătură directă cu recunoaşterea provinciei Kosovo, de către Serbia, în schimbul unei poziţii mai confortabile în angrenajul euroatlantic. „Dacă sârbii au renunţat la o provincie pe care oricum nu o controlau pentru a obţine ceva mai bun în schimb, de ce n-ar face-o şi R. Moldova?”, s-a întrebat Dungaciu, în interviul acordat portalului ziare.com.

 

Cedarea regiunii transnistrene și stabilirea unei frontiere naturale pe râul Nistru în favoarea unei eventuale uniri a Republicii Moldova cu România ori a unei posibile integrării europene a fost o idee care s-a vehiculat pentru prima oară în anul 2004. Directorul Institutului de Strategie Naționala din Rusia, Stanislav Belkovski, afirma într-un interviu acordat postului național de televiziune din Rusia, că vede firească o eventuală unire a Republicii Moldova cu România. În opinia lui, regiunea transnistreană ar urma să devină un stat independent, iar Găgăuzia, enclavă autonomă.

De fapt toată dificultatea politică a statului român față de Basarabia ține de interesele pe care Republica Moldova le are în Transnistria. Afirmația nu îmi aparține, ea a fost recent făcută de președintele statului român, Traian Băsescu, în cadrul unei discuții cu premierul sârb, Ivica Dačić.  „Noi nu avem presiuni pentru că poziţia noastră a fost cunoscută înainte de declararea independenţei Kosovo, deci noi acţionăm acum urmărind paşii Belgradului şi bineînţeles privind şi la interesele Moldovei legate de Transnistria. Pentru noi aici este dificultatea politică”, a răspuns Băsescu, citat de gandul.info.

Dacă autoritățile de la Chișinău ar renunța la regiunea transnistreană, diplomației române i-ar fi dezlegate mâinile pentru a deveni cu adevărat liderul regional în zonă. Nu cred că politicienii de la Chișinău vor ridica de pe umerii diplomației românești această sarcină. Interesele Republicii Moldova în regiunea transnistreană sunt reale. Nu cred că o forță politică aflată la putere în Republica Moldova să ia vreodată decizia ca statul moldav să renunțe la regiunea transnistreană.

La Chișinău, președintele Băsescu va discuta toate aceste fierbinți subiecte. Nu știu dacă domnia sa are desenate scenariile de rezolvare. E cât se poate de logic ca președintele român să împărtășească punctul de vedere al lui Dungaciu. Ori e posibil ca în cadrul întâlnirilor pe care președintele Băsescu le-a avut la București cu secretarul Consiliului de Securitate al Federației Ruse, Nicolai Patrușev și cu  directorul CIA, John Brennan, să fi existat și un mesaj destinat Chișinăului. Mesajul ar fi unul cât se poate de vechi. În cadrul unui seminar desfășurat la Washington la care a participat fostul ambasador al Statelor Unite în Republica Moldova, Pamela Hyde Smith și ex-șeful misiunii OSCE la Chișinău William Hill  despre federalizare s-a vorbit ca despre unica modalitate de a menține Republica Moldova integră. Ar putea fi de acord statul român cu federalizarea Republicii Moldova? Iată o întrebare la care în condițiile regionalizării României doar experții de la București ar trebui să răspundă.

Cât despre obţinerea unui regim liberalizat de vize cu Uniunea Europeană, şeful Delegaţiei Europene la Chişinău, Dirk Schuebel, afirma că acest lucru s-ar putea întâmpla doar după securizarea frontierelor de stat. Ceea ce evident trimite către un stat comun cu Tansnistria.

În fața multiplelor probleme cu care se confruntă statul moldovean, România este pusă în dificultate. De la numărul mic de experți în domeniu, până la slaba reprezentare a realităților basarabene în mediile de informare de la București, tot ceea ce ține de spațiul dintre Prut și Nistru este prezentat ușor alterat și doar prin prisma unui mit național patriotic. Practicată cu succes atât la Chișinău cât și la București, minciuna prin omisiune are drept scop doar acumularea unor scoruri electorale.

Pus în imposibilitatea de a mai candida, în cadrul vizitei sale la Chișinău, președintele Traian Băsescu, ar putea face gesturi istorice. Domnia sa chiar nu are nici un motiv pentru a face omisiuni.