După opt luni de tăcere, președintele Nicolae
Timofti, dă semnale clare că nu îi este pe plac rolul în care a fost desemnat
de către parlamentarii moldoveni. După întrevederea din 16 noiembrie, dintre
reprezentantul preşedintelui rus pentru Transnistria, Dmitri Rogozin
şi premierul Vlad Filat, instituțiile de presă constatau că, şeful statului
moldovean s-a declarat împotriva deschiderii unui consulat al Federaţiei Ruse la Tiraspol. Potrivit lui Timofti, Rusia ar trebui
mai întâi să-şi retragă armamentul din regiunea transnistreană. Ziariștii
adăugau că, delicatul subiect, “naşte divergenţe între
preşedintele ţării, Nicolae Timofti, şi premierul Vlad Filat”.
Făcută de observatorii fenomenului politic
moldav, concluzia referitoare la divergențele dintre președinția și executivul
moldovean, aduce aminte de divergențele
existente în anul 2000. Tocmai pentru a
evita asemenea grave confruntări de opinie, la 5 iulie 2000, deputații
moldoveni au modificat forma de guvernământ a Republicii Moldova - din
republică semi prezidenţială în republică parlamentară. Republica parlamentară
este o republică unde primul ministru este șeful guvernului, autoritatea
executivă supremă în stat, iar șeful statului are doar funcții simbolice.
Analistul Cristian Ghinea, directorul
Centrului Român pentru Politici Europene, preciza din start că „spre deosebire de Vladimir Voronin, care a fost un lider puternic și
autoritar, Timofti va fi un președinte simbolic. Rolul lui Timofti va depinde
în bună măsură de relația pe care o va avea cu guvernul care reprezintă de fapt
puterea executivă la Chișinău. El va fi subordonat coaliției de guvernământ
care l-a propus pentru funcția de președinte, un compromis maxim pentru
depășirea crizei politice”, sublinia la alegerea președintelui moldovean,
expertul român.
Analistul Cozmin Gușă punea punctele pe i. El preciza că Nicolae
Timofti își va permite să iasă din front doar dacă va avea susținerea politică
a uneia dintre partidele aflat în alianța de guvernământ. „Președintele
moldovean nu dispune de o putere însemnată decât în cazul în care are în spate
o forță politică importantă. El este într-adevăr susținut de către trei forțe
politice, PDLM, PD și PL, dar acestea se află într-o competiție accelerată”, a
comentat Gușă.
Precizarea făcută de Cozmin Gușă, vine să
explice nărăvașul comportament al ex-judecătorului. Deși rolul domnie sale,
bine văzut de Cristian Ghinea, era acela de „a avea grijă să împace conflictele
din coaliție, de a găsi numitorul comun între cele trei formațiuni de
guvernământ”, și adăugăm noi, de a ascunde sub preș fisurile din betonul
alianței, iată că opoziția manifestată față de disponibilitatea premierului
moldovean de a discuta despre o posibilă deschidere a unui consulat al
Federației Ruse în Tiraspol, ne spune că președintele moldovean ori a uitat de
rolul său de pacificator și l-a luat gura pe dinainte, ori are în spatele său o
susținere politică.
Vizita oficială a consilierului prezidențial
pentru Afaceri Strategice si Securitate internaționala, Iulian Chifu, la
Chișinău, unde a avut consultări cu oficialii
moldoveni la tematica rezolvării conflictului transnistrean, ar putea fi
considerată de unii comentatori politici ca fiind un suport politic indirect
acordat punctului de vedere adoptat de Timofti.
Însă nu este așa. Vizita lui Iulian Chifu la Chișinău nu a avut nici o
treabă cu deschiderea sau nedeschiderea unui consulat la Tiraspol. Și asta din
simplul motiv că acest lucru nu este durerea de cap a statului român ci a
oficialilor moldoveni. Evident că din
punctul de vedere al evoluțiilor din regiune, o posibilă deschidere a
oficialităților moldovene față de dorința exprimată de Rogozin, este atent
urmărită și la București.
La Chișinău, oficialul român afirma că o
soluție de rezolvare a conflictului din Transnistria înseamnă de fapt
"reintegrarea teritoriala a Republicii Moldova".
Fără a face referire la posibilitatea deschiderii unui consulat rus în regiunea
separatistă, consilierul președintelui statului român a adăugat că, “o soluție pentru conflict este un statut special al regiunii, dacă e
justă si durabilă, conform dreptului internațional, dacă permite
funcționalitatea statului Republica Moldova și dreptul de a-și alege liber
opțiunile de securitate și prosperitate, respectiv de a decide liber în
politica externa, de securitate, de apărare, în orientarea strategica spre
integrarea în Uniunea Europeana.”
Deși contestată de opoziția parlamentară
comunistă, alegerea domnului Timofti în funcție, a contribuit la găsirea unei
relative liniști în societate. Însă poate cea mai mare contribuție a domniei
sale se regăsește în lucrul zilnic pe care îl face în reformarea justiției
moldovenești. Alte neavenite implicări ale domniei sale vin să tulbure precarul
echilibru existent în alianța de guvernare și să trezească vechi neliniști.
Cu mult înainte de alegerea șefului statului
moldovean, președintele Institutului de Relații Internaționale al Academiei
Române, profesorul Dungaciu afirma că oficialii europeni “ ar trebuie să asigure garanţii pentru două lucruri: 1 - preşedintele
ales va fi doar pe durata actualului mandat al Parlamentului, fără să poată
numi premierul după alegeri şi 2 - niciunul dintre membrii AIE nu va trăda,
respectiv nu va schimba majoritatea după alegerea preşedintelui. Garanţiile
Uniunii Europene sunt clare: sprijinul financiar şi logistic al UE va fi
rediscutat în momentul în care AIE nu mai există, respectiv proiectul european
al RM va fi stopat”. Dacă s-a întâmplat exact așa?
După publicarea
acestui material, într-o apariție publică, liderul liberal Mihai Ghimpu declara
că președintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, ar trebui să iniţieze
discuţii cu partidele parlamentare privind problema consulatului rusesc la
Tiraspol. "Conform Constituţiei, responsabil de securitatea şi
integritatea teritoriului Republicii Moldova este preşedintele ţării.
Tiraspolul e un teritoriu necontrolat, este un teritoriu ocupat. Odată ce trei
persoane în funcţiile cheie ale statului au opinii diferite, în acest caz, şeful statului trebuie să discute problema cu
toate partidele parlamentare şi să se conducă de ceea ce îl obligă Legea
Supremă", a specificat Ghimpu. “Mai mult, e
timpul să fie luată o decizie privind conflictul din regiune”, a
concluzionat liberalul moldovean.
Sentențiosul ton
al discursului domniei sale prin care își
îndeamnă colegii de alianță să ia o “decizie” precum și prezența construcției adverbiale
„mai mult”, ne duce cu gândul la faptul că hotărîrea colectivă care ar trebui
să fie luată de triumviratul moldovean ar
putea fi una care a fost odată enunțată în spațiul public chișinăuian – renunțare
negociată la regiunea transnistreană.
No comments:
Post a Comment