Monday, December 31, 2012

TURNESOLUL LUI DUNGACIU A DAT ROADE SAU JOHN KERRY ȘI NOUA PARADIGMĂ AMERICANĂ



La sfârșit de an pe Băsescu l-a apucat tristețea. 

Tristețea președintelui român e strâns legată de spitalizarea doamnei de fier. Hillary Clinton a fost spitalizată din cauza unei tromboze, ca urmare a comoţiei cerebrale suferite acum două săptămâni. Informaţia a fost confirmată de unul dintre consilieri. La mijlocul acestei luni, oficialul şi-a pierdut cunoştinţa din cauza deshidratării provocate de un virus stomacal. Șeful diplomației americane a lipsit de la audierile în faţa Congresului, de pe 20 decembrie. Ea urma să dea explicaţii în privinţa atacului de pe 11 septembrie produs la Benghazi, în urma căruia consulul american în Libia şi-a pierdut viaţa.
 
Motivațiile  ce se bazează pe viruși ce provoacă comoții cerebrale sunt bune pentru povestea de seară.  Barack Obama şi-a început noul mandat printr-o epurare a administraţiei prezidenţiale, a serviciilor secrete şi a Pentagonului. „Doamna de fier” a diplomaţiei americane, a fost dată afară. Iar alți „duri” de la conducerea armatei americane a căzut în dizgraţie şi au fost înlocuiți.

Se pare că la Bucureşti existau mici speranţe că noul secretar de stat va fi Susan Rice, una dintre speranţele Partidului Republican și ale new establishment-ului american.
Unii dintre consilierii domnului Băsescu mizau pe ideea că Rice va fi continuatoarea strategiilor politice inițiate de doamna Clinton. De curând mediile de informare americane au notat despre faptul că noul şef al diplomaţiei americane ar putea fi senatorul John Kerry.  ( http://edition.cnn.com/2012/12/21/politics/kerry-nomination/index.html )

La mijlocul lunii decembrie profesorul Dan Dungaciu lansa afirmația precum că blocul militar nord atlantic ar trebui să fie implicat în negocierile pentru soluționarea conflictului transnistrean. Într-un material scris pe marginea acestui subiect notam că modificarea formatului de negocieri ar avea efectul gazului lampant turnat pe focul delicatelor relații existente între Chișinău și Tiraspol.  Prin intermediul mecanismelor de implementare ale IPAP NATO – Moldova  dar și prin participarea statului moldav la măsurile întreprinse de OSCE pentru întărirea securității, experții militari NATO cunosc foarte bine realitățile din zonă. O implicare a acestora în procesul de reglementare ar fi însă refuzată categoric de partea transnistreană, dar și de alte părți care nu își doresc o schimbare a formatului de negocieri. Teoretic, propunerea, ar putea fi acceptată. Venite din mediul academic și al comunităților  de experți, reacțiile la aceasta ar avea efectul unei hârtii de turnesol. (http://victornichitus.blogspot.com/2012/12/turnesolul-lui-dungaciu.html )

Într-un comentariu dedicat Republicii Moldova comentatorul politic Valentin Mândrășescu de la Vocea Rusiei nota despre faptul că după douăzeci de ani de independenţă formală, Moldova s-a pomenit într-un impas geopolitic.
Mândrășescu este sceptic în ceea ce privește posibilitatea reunirii Moldovei cu Țara și afirmă că în pofida scenariilor politice şi campaniilor mass media constante a susţinătorilor unirii cu România, acest scenariu este, practic, irealizabil. Bucureştiul nu ia decizii în mod independent, iar Bruxelles nu vrea ca în limitele graniţelor Uniunii Europene să existe un focar de tensiune interetnică. Orice modificare a graniţelor va deschide o adevărată Cutie a Pandorei şi va crea un precedent de care vor profita alte ţări.”

Nici scenariul referitor la integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană nu îi pare unul optimist. Domnia sa afirmă că „integrarea europeană a Republicii Moldova este imposibilă căci în contextul crizei economice, preţul politic al aderării la UE a celei mai sărace ţări din Europa de Est va fi prea mare, iar avantajul strategic-zero.”
Referitor la o posibilă aderare a Republicii Moldova la Uniunea Vamală, Valentin Mândrășescu spune că scenariul integrării în Uniunea Vamală este greu de realizat în contextul conjuncturii politice actuale. Partidul Comunist, în pofida retoricii pro-ruse, şi-a distrus pentru întotdeauna relaţiile cu Moscova atunci când a sabotat în mod conştient planul Kozak privind reglementarea conflictului din Transnistria şi nimeni nu poate garanta că revenirea comuniştilor la putere nu va însemna o nouă trădare a intereselor populaţiei vorbitoare de limba rusă şi un nou flirt cu Uniunea Europeană„ (http://romanian.ruvr.ru/2012_12_24/Republica-Moldova-Impas-national/ )

Turnesolul folosit de Dungaciu a dat roadele scontate. 

Numirea noului șef al Departamentului de Stat, John Kerry, este una interpretată pozitiv de către oficialii de la Moscova. Adevărată porta voce a statului rus, Vocea Rusiei că pentru prima dată în ultimele trei decenii SUA va fi nevoită să negocieze cu concurenţii geopolitici, să îngheţe anumite conflicte şi să-şi reducă sfera de influenţă.”
Dacă descifrăm corect mesajele transmise în spațiul public de către importanții jucători din spațiul geopolitic pe care teritorial îl ocupă Republica Moldova, putem observa că anul viitor va fi unul liniștit. Situația internațională le-a acordat oficialilor moldoveni o șansă în plus – cea a liniștei. Dacă vor ști să găsească o soluție amiabilă de a termina intrigile autohtone,  vor avea timpul și capacitățile necesare pentru a ne apropia și mai mult de spațiul și valorile europene. Chiar dacă prețul este unul prea mare pentru a face parte din Uniunea Europeană există suficiente posibilități pentru ca Moldova să fie ancorată la acest spațiu al valorilor. Impasul pe care unii îl văd, este unul care ne dă posibilitatea să tragem de timp pentru ca în cele din urmă să găsim soluții convenabile la această ciocnire de civilizații care se dă între Prut și Nistru.

7 comments:

  1. "Republika" Moldova nu face parte din Uniunea Europeana si chiar din NATO pentru ca nuare nici macar curajul sa se gandeasca la asta. AIE a preluat aceasta marota, de la predecesorii comunisti, fara a avea curajul ( nu stiinta ) sa o si materializeze pentru ca se tem de eventuale consecinte dar nici nu au curajul sa renunte transant la ea de teama acelorasi consecinte. In consecinta, actuala alianta de stransura guverneaza in virtutea inertiei si va face acest lucru atat timp cat va fi posibil. Ce se va intampla pe urma? Nici ei nu stiu... Deocamdata constat cu tristete ca se se fabrica sondaje de opinie si se cauta motivatii jenante pentru a justifica totala incompetenta si lipsa de orizont a actualei clase politice de la Chisinau. Fostul prim ministru al Republicii Moldova, Ion Sturza, probabil ruda cu tizul sau de vita nobila din cealalta Moldova, declara recent, la Cluj-Napoca, ca handicapul major al spatiului pruto-nistrean este prostia endemica... El spune asta...
    Desi daca ma uit ce au facut cu propria lor istorie recenta alte foste republici sovietice, de exemplu republicele baltice, in conditii mult mai vitrege, in clin sa-i dau dreptate.
    Am sa reiau o istorie pe care am mai postat-o. In India traieste o rasa extrem de scumpa si foarte cautata de maimute. Ca sa le captureze, indienii fac niste vase mari din ceramica smaltuita, frumos colorata, care au practicate in lateral o gaura rotunda atat cat sa incapa mana desfacuta a maimutei. Vasul este fixat bine de un copac si este apoi umplut cu orez fiert cu mirodenii, mancarea preferata a acelei specii de maimuta. Cand maimuta se apropie de vas, introduce mana si ia un pumn de orez, vanatorul afce agitatie pentru a speria maimuta. Aceasta din urma, intrata in panica, nu este in stare sa renunte la orez ( pumnul plin cu orez nu incape pe gaura ) si sa astfel sa se elibereze.
    Tare ma tem ca maimuta reprezinta mentalitatea colectiva basarabeana, captiva a unui mit contraproductiv iar vasul de ceramica reprezinta zona transnistreana, o tentatie de care nu se pot desprinde si pentru care intreaga populatie este in stare sa sacrifice vitorul generatiilor viitoare.

    ReplyDelete
  2. In urma cu ceva vreme, mi-ati reprodus un articol critic la adresa Basarabiei, afirmand ca cele spuse acolo sunt o imagine dura si foarte realista a fenomenului basarabean. Faceati acolo afirmatia ca eu as fi din Brasov, probabil ca sa justificati duritatea celor afirmate. Ei bine nu. Nu sunt ardelean. Locuiesc in Moldova de vest, sunt nascut in Bucovina si sunt pe jumatate basarabean. Duritatea afirmatiilor mele isi are originea intr-o dragoste disperata fata de Basarabia si este expresia unei deznadejdi cumplite in fata gestului masochist, sinucigas chiar, al locuitorilor spatiului pruto-nistrean de a se afunda din ce in ce mai adanc intr-un marasm fara iesire. La mijloc este un fel de incapatanare de a da cu tifla tuturor indiferent de consecinte. Acaeasta incapatanare i-a facut pe basarabeni sa reziste fenomenului de deznationalizare, pastrandu-si si astazi procentul de autohtoni existent la data ocupatiei de catre rusi, in conditiile in care cel mai mare popor ocupat existent in interiorul Federatiei Ruse, murdvenii, popor de origine fino-ugrica, din 23 de milioane au ajuns doar 2 milioane, iar carelienii, vorbitori ai unui dialect finlandez, au ajuns astazi aproape in totalitate, o populatie vorbitoare de limba rusa dar de religie luterana. Astazi insa, in numele aceleeasi incapatanari, a unui conservatorism demn de o cauza mai buna,basarabenii tin cu orice pret sa-si faca praf propriul viitor si ce n-au reusit strainii sa faca, fac ei cu propria mana. Tot ce se intampla astazi in spatiul pruto-nistrean este expresia unei alienari care a cuprins intreaga societate basarabeana, indiferent de nivel al instructiei si care este generatoarea unor pseudo valori care imping societatea spre o falsificare facuta cu obstinatie a propriei istorii si culturi nationale... Ce sa faci cand vezi un asemenea fenomen? Strainii, tot felul de comisii, care nu sunt in stare sa inteleaga fenomenul basarabean, intra in acest joc ce nu duce nicaieri. Din pacate si Romania lui Basescu a intrat in acest joc. De aici si sprijinul neconditionat al majoritatii populatiei basarabene fata de Basescu...

    ReplyDelete
  3. Stimate Doru Bantus, in primul rind vreau să îmi cer iertare pentru faptul că am reprodus articolul publicat de domnia voastră pe internet fără a vă cere consimțământul. L-am găsit cu mai mult timp în urmă și l-am salvat în computerul meu - chiar nu stiam cum vă numiți sau de unde sunteti.Poate am greșit - poate nu, habar nu am. Oricum materialul domniei voastre, era unul scris din dragoste și era dureros - de aici și forța acestuia. Cît despre alte aserțiuni prefer să îmi păstrez dreptul de a tăcea - 20 de ani de Basarabia sunt totuși prea mulți, ori realitățile te prind, ori le prinzi pe ele...

    ReplyDelete
  4. Stimate Victor Nichitus, nu am nici un motiv sa fiu suparat pentru ca mi-ati reprodus articolului. Chiar am fost flatat de ideea ca cineva chiar a citit totusi ce am scris eu. Desi am numeroase rude in Basarabia ( in Romania exista doar 6 familii cu numele meu iar in Basarabia 3.600, majoritatea in zona orasului Dondoseni dar destui de multi si la Chisinau ) si pe multi dintre ei chiar i-am ajutat sa obtina legal cetatenia romana. Cu toate acestea eu personal nu am fost niciodata in Basarabia ( in Bucovina si Maramuresul Istoric am fost ) si nici nu intentionez a o fac. Uneori imi vine asa un jvung sa ma duc sa vad satul Corbu de unde se tragea tatal meu si totusi ceva, din interior ma impiedica sa o fac, mai ales ca rudele tatalui meu au plecat buluc in anii 90 in Italia, unde au cetatenie, au locuinte, au fiecare o profesie ( majoritatea profesori ) si de unde ma mai suna si vorbesc cu mine intr-o romana perfecta, cu accent italian. A mai ramas doar un batranel, care l-a cunoscut pe tata. La aceasta retinere de a merge dincolo de Prut, desi locuiesc la mai putin de 15 km de punctul de trecere a frontierei, a contribuit si o descriere a Basarabiei facuta de catre bunul meu prieten francez, Jean-Pierre, care merge destul de des acolo si care mi-a spus: Basarabia este tara in care nu s-a batut un cui in 20 de ani. Vrei sa vezi Romania de acum 20 de ani, du-te in Basarabia...
    I-am cunoscut insa pe basarabenii din Romania. Sunt cam 2 milioane, veniti de-a lungul timpului, in valuri succesive, ultimii dupa 1990, raspanditi pe tot teritoriul tarii, multi dintre ei in jurul Bucurestilor ( rudele lui Voronin, fost Sarbu, se trag de acolo ), in special in orasul Buftea si in zona Cernica. Prin intermediul tatalui meu am intrat in legatura cu multi dintre ei. Cunoscandu-i, am inteles modul lor de organizare, asociatiile lor de solidaritate si ajutor reciproc, adevarate confrerii, aproape loji masonice. Desi multi dintre ei au ajuns mari personalitati culturale, unii mari demnitari ai statului roman, aceasta constiinta a unei origini separate se simte la toti. Intelegandu-i, nu ma mai mir deloc de ce, dintre toate provinciile romanesti, Basarabia este singura care nu se afla astazi in interiorul frontierelor statului roman. Asa trebuia sa fie...
    Stiu ca sunteti originar din Bacau si ca locuiti la Chisinau de peste 20 de ani. Este optiunea dumneavoastra... Eu unul nu cred ca as putea locui dincolo de Prut. Mi-ar fi foarte greu sa accept ca multi dintre autohtonii basarabeni, singurii romani care fac asta, isi numesc etnia si limba materna altfel decat ar trebui...
    Tare as vrea sa discutati cu un bucovinean sau cu un maramuresan din Ucraina. Vi s-ar rupe sufletul ascultandu-i. Oamenii aceia nu stiu ce este jumatatea de masura. Alt material...

    ReplyDelete
  5. In 1982 ma aflam in Olanda, intr-o delegatie, in cadrul schimburilor culturale ale statului roman. Ma plimbam cu bunul meu prieten Viorel, un valah hatru, cu parul ca pana corbului, originar din Targoviste, de-a lungul canalului Kaisergraht, din Amsterdam. Era o zi frumoasa, lucru rar in Olanda, unde ploua si bate vantul mai tot timpul. Ne plimbam si vorbeam romaneste.
    La un moment dat s-a apropiat de noi o femeie inalta, uscativa, cu parul rosu ca para focului si pielea obrazului aspra, batuta de vanturi si ploi si ni s-a adresat in franceza: “Nu va suparati ca va deranjez. V-am auzit vorbind si mi-am dat seama ca sunteti din Romania. Dumneavoastra trebuie sa stiti… Ce este aceea Basarabia?”
    I-am explicat cum m-am priceput… Fata ei a devenit trista. Nu se astepta la un raspuns atat de prozaic.
    Am intrebat-o si eu de ce o intereseaza subiectul. Mi-a raspuns ca in Olanda este un proverb care suna cam asa: “Tu vrei sa ajungi in Basarabia” cu semnificatia ca tu vrei imposibilul, adica tu vrei sa ajungi pe un taram de vis imposibil de atins. Pentru interlocutoarea mea, ideea de taram de vis nu prea rima cu imaginea pe care o avea ea despre o republica sovietica. Probabil avea dreptate.
    Dupa 1989, cand am inceput sa aflu despre ce se mai intampla in stanga Prutului, mi-am reamintit deseori aceasta intamplare si mi-a ramas in minte imaginea: “Basarabia tara fagaduintei”… Ce ironie a sortii? Cred ca si astazi, pentru cei de la Bruxelles, Basarabia a ramas, din pacate, un taram imposibil de atins…In 1982 ma aflam in Olanda, intr-o delegatie, in cadrul schimburilor culturale ale statului roman. Ma plimbam cu bunul meu prieten Viorel, un valah hatru, cu parul ca pana corbului, originar din Targoviste, de-a lungul canalului Kaisergraht, din Amsterdam. Era o zi frumoasa, lucru rar in Olanda, unde ploua si bate vantul mai tot timpul. Ne plimbam si vorbeam romaneste.
    La un moment dat s-a apropiat de noi o femeie inalta, uscativa, cu parul rosu ca para focului si pielea obrazului aspra, batuta de vanturi si ploi si ni s-a adresat in franceza: “Nu va suparati ca va deranjez. V-am auzit vorbind si mi-am dat seama ca sunteti din Romania. Dumneavoastra trebuie sa stiti… Ce este aceea Basarabia?”
    I-am explicat cum m-am priceput… Fata ei a devenit trista. Nu se astepta la un raspuns atat de prozaic.
    Am intrebat-o si eu de ce o intereseaza subiectul. Mi-a raspuns ca in Olanda este un proverb care suna cam asa: “Tu vrei sa ajungi in Basarabia” cu semnificatia ca tu vrei imposibilul, adica tu vrei sa ajungi pe un taram de vis imposibil de atins. Pentru interlocutoarea mea, ideea de taram de vis nu prea rima cu imaginea pe care o avea ea despre o republica sovietica. Probabil avea dreptate.
    Dupa 1989, cand am inceput sa aflu despre ce se mai intampla in stanga Prutului, mi-am reamintit deseori aceasta intamplare si mi-a ramas in minte imaginea: “Basarabia tara fagaduintei”… Ce ironie a sortii? Cred ca si astazi, pentru cei de la Bruxelles, Basarabia a ramas, din pacate, un taram imposibil de atins…

    ReplyDelete
  6. Nu inteleg de ce s-a imprimat textul de mai de doua ori...

    ReplyDelete
  7. foarte interesant proverb - cred că ar putea avea legătură cu promisiunile făcute de țarul rusiei de pe la 1825 că va scuti de impozite pe o perioadă nu-ș câți ani pe cei care vor veni să se stabilească în Basarabia - evident că au venit destul de mulți nemți, evrei, francezi...posibil să fi uzit și olandezii dar s-ar putea desigur să mă înșel

    ReplyDelete