Datele statistice afirmă că statul român nu are capacitatea de a-și asigura necesarul de
gaz metan pentru consumul propriu, actualmente 20 la sută din necesarul de consum sunt importați.
Recent, directorul general al OMV Petrom, Mariana Gheorghe, afirma că extracția de gaze din platoul
continental al Mării Negre este preconizată pentru sfârșitul deceniului; ceea ce
înseamnă că până în 2019, statul român va continua să importe gaze din
Federația Rusă prin intermediul Gazprom.
Interconectarea rețelelor de gaz dintre România și Republica
Moldova, prin gazoductul Iași – Ungheni, este prezentată ca fiind proiectul de
suflet al președintelui Băsescu. Potrivit domniei sale, prin acest
gazoduct vor trece către Republica
Moldova 1,5 miliarde de metri cubi pe an, ceea ce înseamnă că va fi acoperit
necesarul de gaz al statului moldovean. Metaforic, comentatorii politici afirmă că, „independența energetică a
Republicii Moldova va începe la 27 august”, odată cu lucrările de construcție
ale gazoductului.
În condițiile în care la București în aceste zile se creează
Bursa gazelor și o dată cu liberalizarea pachetului III de energie, e posibil ca prin noua conexiune de gaz metan, Republica Moldova să nu primească doar gaz
românesc ci gaz metan achiziționat la cel mai bun preț al bursei. La București,
alături de omologul său român, ministrul economiei de la Chișinău, Valeriu
Lazăr, a spus că prețul de achiziționare al gazelor nu va fi unul impus de vreo autoritate ci va fi unul
creat de piață, iar sursa de achiziționare al acestuia poate fi diferită.
Nu sunt chițibușar, dar câteva întrebări se impun. Dacă principalul
furnizor de gaze naturale de pe piață este Gazprom, vor putea exista la Bursă, prețuri mai
mici decât cele deținute de monopolist? Cum va ajunge gazul achiziționat la Bursă în
casele moldovenilor, odată ce jumătate din acțiunile companiei moldovenești de
transport de gaze, MoldTransGaz, aparțin furnizorului rus, Gazprom? Cât de mult îi
va costa pe moldoveanul obișnuit această diversificare a achizițiilor de gaz
metan?
Acestor întrebări, li se adaugă informația potrivit
căreia capacitățile tehnice ale acestui gazoduct prevăd nu numai exportul de
gaze din România dar și capacitatea acestuia de a importa gaze. Moldova poate ajunge în situația în care nu numai va importa, dar va și livra gaze!
O declarație a şefului Oficiului Participaţiilor
Statului şi Privatizării în Industrie din România, Gabriel Dumitraşcu, lăsa să se
înţeleagă că statul român intenţionează încheierea unui acord cu concernul Gazprom
prin care să se permită tranzitarea pe infrastructura de conducte existente a
gazului din Kazahstan, la un preț mult mai ieftin. Semnarea acestei înţelegeri depinde
de încheierea favorabilă a acordului între KazMunaiGaz şi Gazprom pentru
livrarea gazelor naturale în Europa, acord care urmează să fie renegociat în
curând. Ieftinirea tranzitului de gaze din Kazahstan către Uniunea Europeană poate fi un semnal care să indice faptul că oficialii de la Gazprom și-au
dat acordul pentru construcția gazoductului Ungheni – Iași prin care nu numai că
se vor livra gaze către Republica Moldova dar și invers, către România.
Proiectul gazoductului Iași – Ungheni a fost gândit din
start în termeni economici și strict pragmatici, pentru avantajul bilateral al
celor două state. Tot mai mulți specialiști consideră că până la sfârșitul
deceniului, România, își va crește importul de gaz metan. În condițiile în care
protecționismul politic de pe piața energetică românească îndepărtează
posibilitățile de a profita de potențialul descoperit in Marea Neagra, (prețul
exploatării rezervelor din Marea Neagră este mult mai scump decât cel al gazelor
care se extrag de pe uscat) e posibil ca pentru statul român, această nouă interconexiune
cu rețeaua Gazprom să fie una necesară. La rândul lui, prin conexiunea la
rețelele de transport de gaz din România, statul moldovean are capacitatea de a
achiziționa produse de gaz de pe alte piețe.
Actualmente statul român are doar două interconexiuni cu
gigantul rus Gazprom: cea mai mare conexiune a fost construită în anul 1979
și are
un debit de 8,7 miliarde metri cubi pe an, se află la Orlovka – Isaccea,
cea de a doua, a fost construită în anul 1989 cu un debit de 4 miliarde de
metri cubi pe an și se află la Tekovo – Medieșu Aurit.
Guvernul rus a cerut
autorităților de la Chișinău anul trecut, să renunțe la Tratatul Comunității Energetice
Europene și să se dezică de la implementarea reformelor energetice. În schimb,
Republica Moldova ar fi putut primi o reducere de 30 % la gazul rusesc (de la 400 dolari
la 270 dolari per o mie de metri cubi) și amânarea datoriilor. Oficial,
contractul cu „Gazprom” a expirat, însă continuă să fie pus în aplicare. Gazprom deține 50 la sută din acțiunile companiei
MoldovaGaz și este posesorul a 50
la sută din acțiunile companiei moldovenești de transport de gaze, MoldTransGaz, Tiraspolul
posedă 13.5 la sută din acțiunile MoldovaGaz, dar au fost predate Gazprom- ului pentru
gestionare. Guvernul de la Chișinău are în posesie 35 la sută, restul
aparținând micilor acționari.
Prezent la Moscova, ministrul român de externe, Titus
Corlățean a oferit agenției de presă Interfax, un interviu în care a evocat ”o
serie de proiecte concrete care ar putea contribui la dialogul bilateral româno
- rus”. Nimeni nu a putut sau nu a dorit să ofere presei române detalii asupra
acestor ”proiecte concrete”. Să facă oare
gazoductul de la Ungheni parte din aceste concrete proiecte? Probabil că da.
Conexiunea Iași-Ungheni este exemplul prin care guvernele Ponta și Leancă construiesc un win-win situation, prin care se încearcă
diversificarea achizițiilor de gaze naturale pentru statului moldovean dar care, deocamdată, nu
poate afecta monopolul deținut în zonă de către gigantul rus, Gazprom.
No comments:
Post a Comment