PARTIDUL COMUNIST DEMOCRAT LIBERAL

Momentul istoric al zilei de 5 martie 2013 va rămâne în istoria contemporană a Republicii Moldova ca data celei de a doua moțiuni de cenzură prin care s-a demis un guvern de orientare europeană. Cu doar șase zile înaintea încheierii negocierilor pentru Acordul de Liber Schimb între Republica Moldova,  se repetă același scenariu din noiembrie 1999  când a fost dat jos guvernul Sturza.

Ce s-a întâmplat?

A avut loc un vot comun al Partidului Comuniștilor și Partidului Democrat din Moldova, pentru demisia guvernului Filat, guvern în care democrații moldoveni au miniștrii delegați care controlează domenii strategice și fonduri financiare deosebit de mari. Chiar dacă retorica deputaților democrați ține să accentueze faptul că a fost un vot destinat expres premierului Filat, consecința acestui vot a dus la demisia întregului cabinet de miniștrii. Dacă Partidul Democrat dorea să transmită un semnal de alarmă pentru premierul Filat, putea, să își retragă miniștrii din guvern. 

Votul a fost unul exclusiv împotriva viitorului european al statului moldav, iar importanța faptului a fost sesizată atât de către oficialii europeni, cât și de cei de la București. Comisarii Europeni Stefan Fule și Catherine Ashton, au lansat deja o declarație în care s-a menționat că Guvernul Filat 2 a fost demis într-un moment esențial pentru relațiile UE - Republica Moldova. Consilierul președintelui Traian Băsescu, Cristian Diaconescu, la rândul său a spus că "șansele Republicii Moldova de a se apropia de UE scad din cauza instabilităţii politice de la Chişinău" .

Retorica liderului Partidului Liberal, extrem de critică, a avut ca țintă pe șeful cabinetului de miniștri. Și a a fost aplaudată la scenă deschisă de către toți deputații comuniști. Afirmația lui Mihai Ghimpu prin care îl amenință pe președintele țării cu demisia vine să se înscrie în siajul declarațiilor opoziției în care se afirmă că ei nu recunosc autoritatea șefului statului și contribuie direct la erodarea statului moldav.  

Declarațiile lui Mihai Ghimpu  prin care afirma că votul negativ primit de către guvernul alianței a fost un răspuns pentru demiterea lui Plahotniuc, vin să confirme spusele premierului Filat, că statul moldovean practic nu mai este condus de la butoanele oficiale: “Motivul real al acestui vot de astăzi este faptul că am spus lucrurilor pe nume. Pentru că am spus că în Moldova avem o putere paralelă. În Republica Moldova avem un personaj care, dincolo că controlează procese economice, controlează şi instituţiile statului.” Gravitatea afirmațiilor făcute de primul ministru este una enormă, practic, domnia sa a confirmat că Moldova este un stat captiv intereselor oligarhice ale unei singure persoane.

Anunțate de către liderul democrat Marian Lupu, negocierile au început cu ultimatumuri. Lucru extrem de negativ prin care se urmărește ca de dragul rănitului orgoliu al ex prim-vicepreședintelui Parlamentului, premierul Filat să fie scos din politică. Publica decapitare a liberal democraților se face cinic și fără milă, la mai toate televiziunile controlate de democrații moldoveni. 

În noiembrie 1999, Iurie Roşca, comenta pentru europalibera demiterea guvernului Sturza: „Sigur că s-a creat o noua majoritate parlamentară. Această majoritate parlamentară nu s-a creat din dragoste, după cum bine se ştie, nici o alianţă nu se creaza din excesul de simpatie reciprocă dintre formaţiunile politice respective…Nu se mai putea tolera aflarea acestui guvern în exerciţiu funcţiunii, care şi-a făcut o meserie din delapidarea banului public şi din rezolvarea problemelor mafiotice ale grupărilor oligarhice aflate în sânul acesteia.” 

În spațiul basarabean, Istoria, se repetă. Dacă nu va fi urmat de crearea unui nou guvern care să îl aibă în frunte pe Vlad Filat, votul comun al democraților și al comuniștilor moldoveni, va confirma, fie crearea unei noi majorități parlamentare și a unui nou guvern negociat de către comuniști și democrați, fie alegerile anticipate. Retorica liberalilor moldoveni, prin care afirmă că nu vor vota niciodată împreună cu comuniștii, este bună doar pentru adormit copii. În fața alegerilor anticipate, liberalii moldoveni, sunt cei mai vulnerabili.

Pentru un stat care are o mai mare istorie democratică, căderea unui guvern nu este o mare problemă. Însă istoria funcționării instituțiilor democratice în Moldova este tânără și superficială. Modul vicios în care se face politică în acest spațiu și amestecul extern, duce la eșecuri de acest gen. Cuprinși de îngâmfarea puterii, liderii  Alianţei pentru Integrare Europeană au generat situații de instabilitate internă care duc spre disiparea autorităţii statului. 

Cel mai grav este că, formațiunea politică condusă de către Vladimir Voronin, greu mai poate fi scoasă la răspundere pentru cele întâmplate - ei nu au avut numărul de voturi necesar pentru demiterea guvernului. Comuniștii au aşteptat până au prins momentul propice pentru a răsturna un guvern pro-european dar captiv orgoliilor unui mogul prea puţin transparent şi corect.

Un mogul care poate controla partidul comunist liberal democrat. Quod erat demonstrandum.