De la o vreme, oricine poate îngăima trei –
patru fraze coerente în limba română e chemat la televiziune. Două vorbe pe
micul ecran și personajul, dacă e curățel și are ceva idei, se transformă în
comentator politic. Patimile de care dau dovadă mai tinerii observatori ai
fenomenului politic se văd cu ochiul liber. Iar iresponsabilitatea unor instituții mediatice din Republica Moldova ne e demonstrată
atunci când studenții ajung să ne citească lecții. Promovat intens, rabatul la
calitate vine din necesitatea de a avea mai multe emisiuni în limba română ori
din conștientizarea faptului că la vreme de conflict politic, decidenții și-au scos totul la înaintare, semn că, orice soldat contează?
Președintele Nicolae Timofti a anunțat că spre finele
acestei săptămâni va numi candidatul la funcția de premier al Republicii
Moldova. Ultimatumul nu a convenit liberalilor și democraților moldoveni, ei au
sugerat că șeful statului moldovean ar trebui să-i mai lase pe cei trei lideri
să negocieze. Doar liderul libera-democraților moldoveni, Vlad Filat a fost de
acord că nodul gordian, trebuie tăiat.
Liderii Partidului Liberal și cei ai Partidului Democrat
din Moldova, încearcă să ascundă o acută frică de electoratul moldovean. Între
dorința entuziastă față de alegerile anticipate, arătată de liderii comuniști,
calmul liderilor liberal democrați vorbește de la sine.
Din avalanșa informațională ce curge din ecranele
televizoarelor, cetățeanul alege bunul simț al calități. Din inflația analizelor
politice, electorul alege prețul vieții cotidiene. Mai șocante, mai
părtinitoare, mai informate sau neimparțiale, toate analizele făcute de
capetele vorbitoare din televizor, vor avea de concurat cu inflexibila greață a
telespectatorului, o greață față de jocurile întinse la maximum.
E firesc ca partidele aflate în actuala ecuație a puterii,
să încerce să își atragă de partea lor publicul. E firesc ca fiecare comentator
politic aflat în solda unui partidul să aducă argumente pentru o variantă de
configurație viitorului politic. Sunt firești înghesuielile din spatele ușilor închise,
firești sunt piedicile, coatele în stomac și pumnii în gură. Metaforice, evident. E nelalocul ei argumentația precum că electoratul, e prost. Nefirești sunt aserțiunile că electorul
nu ar fi pregătit pentru alegeri, că va fi manipulat și că nu va știi ce să aleagă.
Nefiresc este că toți aleargă după comoara Nibelungilor
fără să cunoască cum s-a desfășurat povestea. Cântecul Nibelungilor politicii moldovenești se
fredonează după ureche. Nici unul dintre eroi nu are sabia lui Siegfried în
mâna sa și chiar dacă întâmplarea le-ar aduce-o în cale, nu sunt sigur că vor reuși să o recunoască. Rolurile, deja se împart iar actori politici din Chișinău, încă nu au terminat de
făcut lecțiile și nu au citit miturile.
În Etzelburg absolut nimeni nu îl cunoaște pe Gunther,
iar Siegfried e incognito. Știu oare publicii “comentatori politici” cine va juca în
rolul Brunhildei, știu ei oare care formațiune politică va prelua rolul Kriemhildei ?
Doar Hildebrand stă de veghe. Pe data de 5 aprilie va pronunța
un nume. S-a terminat un ciclu politic. Un alt ciclu abia începe. Un ciclu mult
mai lung și cu o mai multă responsabilitate pentru cei care aleargă după
comoara mult visată.
No comments:
Post a Comment