SĂPTĂMÂNA PATIMILOR POLITICE MOLDOVENEȘTI

Pauza solicitată de comuniștii moldoveni este una grăitoare. Deputaţii care au votat pentru demisia lui Marian Lupu din funcția de președinte al legislativului moldovean, pregătiseră pentru şedinţa din 2 mai a Parlamentului moldav mai multe proiecte care urmau să readucă jocul politic în limitele normalității. Considerate de unii comentatori politici ca fiind măsuri ce urmau să schimbe radical situaţia politică din Republica Moldova, atât liberal democrații cât și comuniștii moldoveni, au considerat că anularea votului mixt pentru alegerea deputaţilor, demiterea procurorului general și trecerea Centrului Național Anticorupție în subordinea Guvernului sunt doar măsuri care vor pune în condiții egale actorii politici moldoveni.

Solicitarea liderului comuniștilor moldoveni, Vladimir Voronin, de începere a negocierilor între fracțiunile parlamentare pentru găsirea unei candidaturi la postul de președinte al Parlamentului moldovean, solicitare susținută de ceilalți parlamentari, reprezintă punctul de cotitură al desfășurării cruntei bătălii politice care se dă în acest moment la Chișinău. Potrivit declarațiilor liderului fracțiunii liberal democrate, Valeriu Streleț, candidatul la postul de președinte al legislativului trebuie să aibă susținerea unei majorități parlamentare. Potrivit acestei logici, putem spune așadar că Vladimir Voronin a cerut parlamentarilor moldoveni, crearea unei noi majorități. Domnia sa, a condiționat formarea acestei noi majorități în care este dispus să participe, de mărirea pragului electoral şi de întoarcerea dreptului de vot pentru deţinătorii paşapoartelor sovietice. 

Aceste condiționări vin să sondeze nivelul de încredere dintre PCRM și PLDM. Se poate observa însă că toate punctele de tangență comune găsite între cei doi mari jucători politici moldoveni, au avut ca numitor comun reducerea nivelului de capturare al statului de către oligarhi. Tăierea invizibilelor fire folosite de către „păpușar” pentru manipularea justiției, pentru interpretarea articolelor din Constituție sau pentru o viitoare asigurare a imunității parlamentare, au fost acele puncte care au dus la consolidarea eforturilor pentru o decisivă și victorioasă bătăliei cu marele mogul moldovean. Implicarea comuniștilor în această confruntare este una motivată – în cadrul unui seminar dedicat caracteristicilor statului captiv, Vladimir Voronin  a recunoscut că a greșit atunci când a acceptat apariția primelor semne de oligarhizare a statului.  Este clar că în aceste cruciale momente, liderul moldovean vrea să își îndrepte eroarea comisă odinioară.

Patima pe care o pune liderul comuniștilor moldoveni în această luptă, este una motivată și poate fi înțeleasă. Sub eticheta luptei cu comunismul, s-au ascuns o serie de acțiuni care nu au avut nimic de a face cu bătălia ideologică ci au coincis mai mult cu preluarea activelor financiare și mediatice deținute de comuniști. PCRM-ul a avut cel mai mult de suferit în urma acțiunilor politicului păpușar.

La fel de pasionat de această încăierare politică este și liderul PLDM, Vladimir Filat, care după multele cedări făcute de dragul păstrării AIE, către Partidul Democrat, a fost împiedicat de către Curtea Constituțională să candideze pentru fotoliul de premier ministru. 

Aceste puternice și violente sentimente pe care le întâlnim la cei doi politicieni se îndreaptă către o singură persoană. Dar există riscul ca nestăpânita pornire de a răspunde pe potrivă comunului adversar, să întunece o dreaptă judecată.

Este sigur că atât domnul Voronin cât și domnul Filat nu vor proceda potrivit învățăturii care spune ca la obrazul pălmuit să-l întorci pe celălalt. Evident că domniile lor vor aplica legea talionului. Este firesc însă ca dincolo de patimă să fie pus în prim plan și interesul cetățeanului și al statului. Interesul major al statului este acela de a avea pace. O pace politică care să poată face posibilă bunul mers al zilei cotidiene. O pace care să poată face posibile investițiile de viitor. O pace pentru construirea uniunii naționale. Noua majoritate parlamentară ar trebui să fie creată în numele acestei viitoare uniuni naționale. Doar o majoritate parlamentară amplă ar fi cea care ar căpăta credibilitate în fața tuturor cetățenilor și ar avea o susținere europeană.