CÂRCOTAȘUL

Nici nu s-a uscat bine cerneala din Planul 2020 pentru Republica Moldova că au început să apară voci cârcotașe. Planul, este un document care, îşi doreşte să implementeze reformele în sectorul educaţional, în piața muncii, în domeniul luptei împotriva corupţiei – un plan care modernizează întreaga societate moldavă, pentru a o plasa în anticamera Uniunii Europene. Potrivit documentului prezentat de liberal democrați, transformările aplicate ar face posibil ca, în anul 2017, Moldova să obţină statutul de ţară candidat, iar mai târziu, Chişinăul să se numere printe capitalele europene.

Un plan care dă moldovenilor speranțe. Cărcotașii moldoveni, iar ei sunt cât frunză și iarbă, afirmă însă că ar fi bine ca moldovenii să își vadă lungul nasului. Prezent la un interviu, omul de afaceri Ion Sturza a afirmat că, “moldovenii nu sunt nici la gardul UE, nu că în anticamera UE. Anticamera UE ar însemna un Acord de Asociere real, pe care l-au semnat ţările care au avut statutul de țară candidat”. Domnul Sturza a dat de înțeles că oficialii de la Chișinău ar trebui să se mulțumească cu puținul pe care îl au și că ar trebui să spună mulțumesc europenilor pentru că au fost acceptați la masa de negociere.  „De ce ar trebui să ne frustrăm că europenii nu ne dau perspectivă de aderare? Să le spunem mulţumesc că ne-au acceptat să semnăm acest acord de asociere fără ca Moldova să aibă performanţe interne. Această fereastră a oportunităților s-a deschis doar pe criterii politice, ea nu se va mai  încă o dată doar pentru faptul că unii fac declaraţii frumoase la Bruxelles sau Paris”, a spus Ion Sturza pentru postul de radio Europa Liberă.

Ce se ascunde în spatele acestor critice declarații? Să fie oare fostul premier moldovean gelos pe succesele obținute de domnul Leancă? Ori poate și-a băgat Necuratul coada și vorba de cu totul altceva? Exact – este vorba de ambițiile politice ale domnului Sturza. La finele anului trecut, cu ocazia congresului de constituire a Partidului Liberal Reformator, fostul premier  a recunoscut că are ambiții politice. Gustul pentru onoruri al domnului Sturza se trage din perioada celor zece luni în care domnia sa a fost primul ministru al Republicii Moldova (19 februarie 1999 – 9 noiembrie 1999).  Obișnuințele vechi, nesatisfăcute, se transformă în invidie – un sentiment egoist de ciudă și de necaz.

Pe un ton eurorealist, domnul Sturza a spus că, „trebuie să facem o diferenţă între propaganda partidelor politice proeuropene în campania electorală şi realităţile din interiorul Uniunii Europene”.  Aici se află cheia de descifrare a mesajului său. Trimiterea făcută, la campanie electorală, vine să ne spună că domnia sa a decis să pășească în politica moldovenească. Și asta în ciuda faptului că anterior, domnia sa a declarat că politicul local este o mlaștină în care evită să calce.

Indirecta critică a Planului 2020, un plan care repet, vrea să dea moldovenilor speranțe pentru integrare europeană, este o confirmare a implicării domnului Sturza în campania electorală din acest an.  Mai ales că în toate ieșirile în public ale domniei sale a sugerat că ar face lucruri mult mai bune decât alte formațiuni politice. Se pare că a sosit și vremea când îl vom vedea în practică.

Două lucruri întristează – că în anul 2001, atunci când Partidul Democrat din Moldova l-a plasat în fruntea listei electorale, această formațiune politică nu a trecut pragul electoral și că domnul Sturza dinamitează speranța moldovenilor în mai bine. În rest să auzim de bine și să-l vedem, dacă își dorește, în fruntea liberalilor reformatori.