QUO VADIS DOMNULE VORONIN ?

La sfârșitul săptămânii trecute trei importanți membrii ai Partidului Comuniştilor din Republica Moldova au fost excluși din conducerea acestei formațiuni politice. Propunerea ca Mark Tkaciuk, Iurie Muntean şi Grigore Petrenco să fie îndepărtați din fruntea acestui partid a venit din partea liderului lor, Vladimir Voronin. 

La prima vedere nu pare a fi nimic senzațional, e firesc ca în fiecare formațiune politică să existe propriile dezbateri interne și propriile supărări de culise. Doar că, schimbările efectuate de domnul Voronin sunt cu adevărat inedite – domnul Muntean ocupa funcția de secretar general al partidului, domnul Tcaciuk era cunoscut ca fiind strategul formațiunii, iar domnul Petrenco - una dintre cele mai sonore voci ale comuniștilor. Cei trei fac parte din aripa tinerilor comuniști despre care presa nota că ar fi condusă de domnul Tcaciuk.

Că în interiorul formațiunii conduse de domnul Voronin ar exista două grupări concurente, se știa. Ca pretutindeni în interiorul unei formațiuni politice, lupii cei tineri se află în război cu dinozaurii mai în vârstă. Nu se știa însă, că aripa celor tineri își dorea o revoluție permanentă – de aici și apropierea mișcării antifasciste – Antifa, de grupul Tcaciuk. Dovadă stă faptul că portalul on-line antifa a fost înregistrat pe numele asistentului parlamentar al deputatului Grigore Petrenco. Scopul mișcării Antifa ar fi, potrivit agenției hotnews.md, de „a apăra Moldova de tot ce este românesc”.

Că domnul Tcaciuk este promotorul revoluțiilor o dovedește neașteptata retragerea din corpul de deputați. La două săptămâni după plecarea din Parlament, domnul Tcaciuk a rupt tăcerea. El a sugerat că a plecat în urma unor discuții în contradictoriu cu domnul Voronin și a spus că este adeptul integrării statului moldovean în Uniunea Vamală. 
Surse din interiorul Comitetului Central al comuniștilor moldoveni au declarat că lupta dintre cele două fracțiuni e mai veche. Cei tineri i-au reproșat lui Voronin pacifismul acțiunilor politice organizate de PCRM; liderul comunist a criticat tendința lor spre extremism și de promovare a separatismului etnic. 

Aflați în opoziție, comuniștii au pierdut o parte din resursele administrative și financiare deținute, de aici nervozitatea tinerilor care își doresc  mai repede să cucerească puterea,  fie și prin metode mai puțin ortodoxe. Domnul Voronin, conservator de bogat,  a stopat formele brutale  de acțiune a manifestărilor comuniste. De aici și rizibila denumire aplicată marșurilor organizate de comuniști – „revoluția de cafenea” și pierderea unor puncte electorale. Oponenții domnului Voronin au crezut că domnia sa este rupt de realitate. Violența gestului cu care a retezat manifestările extremiste din sânul comuniștilor arată că mânușa domnia sale ascunde încă o mână de oțel.

Liderul comuniștilor moldoveni, când a văzut importanța pe care o capătă Moldova pe agenda americană, s-a speriat. A înțeles că, în condițiile în care Washingtonul oferă impresionante ajutoare financiare pentru întărirea capacităților de securitate și pentru promovarea cauzei integrării europene, nu ar fi bine ca formațiunea pe care o conduce să fie acuzată de terorism politic. Aici  se află logica epurărilor făcute.

Liderii politici ai Coaliției Pro-Europene de la Chișinău știu însă că șeful comuniștilor nu este ușă de biserică. În viitoarea confruntare electorală domnia sa ar putea deschide Cutia Pandorei și apela la serviciile tinerilor lupi. De asta întrebarea - încotro, domnule Voronin, este actuală.