După decizia Serviciului Sanitar al Federației
Ruse de a interzice importul de vinuri moldovenești, îndemnul
jurnalistului moldovean Arcadie Gherasim, „Pastreaza-ti calmul si vinde
Europei”, este de un optimism incurabil. Încrederea domnului Gherasim se bazează pe cererea făcută de miniştrii de Externe român şi
polonez, Titus Corlăţean şi Radosław Sikorski, românilor şi europenilor, de a
sprijini Republica Moldova prin cumpărarea vinului moldovenesc, dar și pe
promisiunea președintelui român, Traian Băsescu, că statul român va mări
substanțial importul vinurilor din Republica Moldova.
Cele mai sincere promisiuni ajung deseori să fie încălcate. Dacă vinul
moldovenesc nu va fi solicitat de cumpărător, doleanța oficialilor europeni, ar
putea costa cât o ceapă degerată. Într-o lume a cererii și ofertei, consumatorii nu mai cred în patriotismul vitivinicol. Ne întrebăm sceptic, ce se va întâmpla dacă pe piața europeană, vinul
moldav nu va fi cumpărat?
Dincolo de substratul politic al problemelor pe care le au producătorii
privați de vinuri cu Serviciul Sanitar Rus, dificultățile sunt vechi și relativ
cunoscute. După ce s-a ciocnit cu ele, guvernarea comuniștilor moldoveni
promitea că vor fi luate toate măsurile pentru ca asemenea dificultăți să fie
evitate. Bun cunoscător al situației, președintele comuniștilor moldoveni,
Vladimir Voronin, afirma recent, că fiecare caz de depistare a unor substanțe
interzise în produsele vitivinicole, ar trebuie examinat individual. Domnul
Voronin considera că situația, “nu ar trebui să
fie politizată”.
Sunt perfect de acord cu prima parte a alocuțiunii domnului Voronin. Domnia
sa cunoaște prea bine, că nu există pădure fără uscături. Descoperirea
uscăturilor din pădurea vinificatorilor moldoveni, a fost acea nefericită
împrejurare care a picat le-a picat la țanc decidenților politici ruși. Politizarea despre care
vorbește însă domnul Voronin, a fost făcută de partea rusă. Moldovenii, așa cum
au știut, cu mic, cu mare, nu au făcut altceva decât să se coalizeze în fața
unui inamic comun.
Învinuirea venită la adresa comuniștilor moldoveni, de provocare a
embargoului, îmi pare falsă și neavenită. Guvernarea din 2006 a făcut față
embargoului rusesc având și sprijinul opoziției anti-comuniste din acea
perioadă. Coeziunea manifestată atunci de politicienii moldoveni, ar putea fi
reeditată. Lansate acum la adresa PCRM, acuzațiile nu vin să consolideze
societatea moldavă, dimpotrivă.
Cerută în 2006 și reeditată în 2013, unirea tuturor cetățenilor, indiferent
de apartenență etnică și politică, ar avea un singur scop - menținerea unității
naționale și statale. Comuniștii moldoveni au fost cei care în 2006, au cerut
opoziției politice din acea perioadă, exact același lucru. Atunci, pentru o
clipă, s-a uitat de contradicțiile politice iar moldovenii, cu toții, au ieșit
din impas.
Chiar dacă se află în opoziție, comuniștii se află în aceiași barcă cu celelalte partide politice moldovenești. În aceste momente, ei pot face dovada apartenenței lor la valorile
statului moldav și participa, alături de celelalte formațiuni politice
parlamentare, la efortul comun de consolidare națională. Opoziția ar trebui să strige împreună cu celelalte partide parlamentare, ba chiar mai tare: Unire, moldoveni! Altfel, supozițiile unor comentatori, devin mai credibile, adevărul va umbla cu capul spart, iar moldovenii îngheța mult mai repede.Ori poate, domniile lor chiar asta își doresc?
No comments:
Post a Comment