ȘTEFAN CEL MARE, MITROPOLITUL VLADIMIR ȘI DIPLOMAȚIA CREȘTINĂ

Vizita la Chișinău a vicepremierului rus, Dimitri Rogozin și cea a Patriarhului Kiril, sunt două fețe ale unei aceleiași monede. Emisarii Kremlinului, au jucat rolul polițistului bun și al celui rău. Domnul Rogozin, le-a sugerat moldovenilor că în sezonul rece ar putea îngheța, iar sanctitatea sa, Kiril, le-a spus că statul rus e mult prea puternic pentru a-și pune mintea cu cei mai slabi.

Mai tainicele înțelesuri ale discursului ținut de către capul Bisericii Ruse, vor fi descifrate de către analiștii centrelor de analiză de pe lângă principalele instituții ale statului moldovean. Cert este că tonalitatea mesajului lansat de Kiril în Piața Soborului din Chișinău a venit să șteargă cîte ceva din mucalitele amenințări lansate de Rogozin. Trimiterea făcută de Patriarhul rus la apartenența moldovenilor la marea familie ortodoxă slavă – “ne-am adunat aici ca un singur popor”, vine însă să sublinieze legăturile pe care statul moldovean le are cu  statele membre în CSI și întreaga lume slavă. Cu eleganță, Patriarhul Kiril a scos în evidență avantajele ortodoxiei ruse și le-a adus aminte moldovenilor că rușii, spre deosebire de alții, pun mare preț pe valorile creștine. Nu au scăpat de sfaturile sale nici demnitarii moldoveni, cărora le-a amintit că, între popor și deținătorii puterii, nu ar trebuie să existe conflicte. Vaga aducere aminte a discrepanțelor evidențiate de sondajele de opinie, în care președintele rus, Vladimir Putin beneficiază de cea mai înaltă popularitate, e un semn că înalta față bisericească este un cunoscător al tainelor politice moldovenești.    

Dacă presa moldavă a observat mai degrabă emoțiile Mitropolitului Vladimir căruia îi tremura vocea atunci când îi dăruia Patriarhului Kiril icoana Sfântului Ştefan cel Mare, sper ca specialiștii în analiza discursurilor politice să fi observat formidabila diplomație bisericească folosită de capul Bisericii Ortodoxe Moldave. Prezența în predica Mitropolitului Vladimir a imaginii lui Ștefan cel Mare și a celebrei fraze scrise de Barbu Ștefănescu Delavrancea, „Moldova n-a fost a strămoşilor mei, n-a fost a mea şi nu e a voastră, ci a urmaşilor voştri şi a urmaşilor urmaşilor voştri în veacul vecilor", este un act de curaj prin care Prea Fericitul l-a făcut în fața superiorului său. A fost un discret mod de a spune că statul moldav are demnitate, iar forța simbolică a sărutului dat de Patriarhul Kiril, icoanei lui Ștefan cel Mare, inconștient le spune moldovenilor că prin crucea ridicată în înaltul tăriilor cerului, „atletul creștinătății” îi apără și în prezent pe moldovenii dintre Prut și Nistru.

Vreau să cred că diplomația moldovenească a avut contribuție la redactarea predicii Mitropolitului Vladimir. Dacă nu, atunci ar trebui să ia exemplu. Sper ca zvonurile despre înființarea Mitropoliei Benderului și Transnistriei să nu se adeverească. Crearea unei noi Mitropolii care din punct de vedere canonic nu se va supune celei de la Chișinău ar fi un semn clar de binecuvântare a separatiștilor transnistreni. Venit din partea lui Kiril, încărcătura simbolică a acestui gest, ar avea forța unei bombe atomice. 

Pretențiile unor politicieni, fie ei de la București, fie de la Chișinău, la apartenența spațiului basarabean la cultura și spiritualitatea românească, atât timp cât nu vor fi urmate de acțiuni ferme, rămân a fi doar simple intenții. Cu cât Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române va întîrzia să apară în spațiul dintre Prut și Nistru, legăturile spirituale ale Chișinăului cu lumea slavă vor fi și mai puternice. 


Și pentru ca promisiunile domnnului Ponta să nu fi fost făcute în van, obedient și cu încredere, rămân să aștept ca la 1 decembrie, TVR1 să fie recepționat în eterul dintre Prut și Nistru.